Avem conducătorii pe care îi merităm

Poporul se lamentează din cauza conducătorilor. Îi acuză, îi critică, îi disprețuiesc.

Dar noi i-am ales. Conducătorii noștri reflectă starea societății în care trăim.

Avem conducatorii pe care ii meritam

Avem conducatorii pe care ii meritam

Nu avem lideri mai buni pentru că noi nu suntem buni.

Politica actuală este bazată pe demagogie. Discursurile sunt întotdeauna bine puse la punct, dar faptele lasă de dorit.

Vreți preoți buni? Întreba Părintele Arsenie Boca. Nașteți-i!

Același lucru se poate spune și despre șefii de stat.

Dacă vrem o lume mai bună, trebuie să dăm naștere la oameni buni.

Nu ne referim aici strict la nașterea altor oameni buni. Ci la nașterea noastră din nou.

Citește șiRugăciune pentru conducătorii țării

Când popoarele se vor întoarce la Dumnezeu și se vor căi de fărădelegile lor, se va alege un conducător care să le reflecte și să le reprezinte interesele.

Sfântul Apostol Pavel le spune romanilor că poporul trebuie să se supună înaltelor stăpâniri.

„Căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite” (Romani 13, 1).

Ceea ce trebuie să facem noi este să lucrăm la propria noastră cizelare, și nu să luptăm împotriva guvernatorilor.

Cel care vede răul la semenii săi este el însuși stăpânit de un duh rău. Cel care judecă pe aproapele său nu are ochiul curat.

Ceea ce cerem de la ceilalți trebuie să facem noi mai întâi.

Supunerea noastră trebuie să se fie mai întâi de toată față de Dumnezeu.

Iar când oamenii se vor supune poruncilor Lui, vor avea și lideri buni.

Un popor care împlinește poruncile lui Dumnezeu nu va fi lăsat pe mâna unui tiran sau a unui fur.

Când întreaga suflare va păzi legea lui Dumnezeu, atunci și liderul va fi dăruit cu înțelepciune și pricepere spre a le fi de folos oamenilor.

„Principiul conducerii este lucrarea înțelepciunii lui Dumnezeu”.

Iar față de cei necredincioși, nicidecum nu trebuie să arătăm ascultare și supunere.

Dacă un stăpânitor ne îndeamnă să ne lepădăm credința și să călcăm poruncile lui Hristos, avem toată îndreptățirea să ne împotrivim lui.

„Se cuvine a ne supune mai mult lui Dumnezeu decât oamenilor” (Fa, 5, 29).

De Dumnezeu trebuie să ascultăm și să ne temem. În legea Lui trebuie să umblăm și Lui să-I dăm socoteală.

„Să nu uităm că stăpânirea nedrepților nu e hirotonie lui Dumnezeu, ci iconomie a Lui”.

Dacă avem un conducător nedrept, trebuie să știm că el nu este „uns” de Dumnezeu, ci „îngăduit”.

Un popor are două căi pe care poate merge: fie spre mântuire, fie spre pierzanie.

Prima cale este îngustă, dar duce la viață. A doua cale este largă și plină de plăceri, dar și de minciună și robie.

O națiune care merge pe prima cale va fi binecuvântată de Dumnezeu cu un conducător smerit, bun și priceput, care să îi sprijine.

În istorie avem exemplul lui Nelson Mandela, care a fost președintele Africii de Sud în perioada 1994-1999.

El însuși mărturisește o întâmplare care reflectă smerenia și bunătatea lui.

Odată a intrat într-un restaurant și a văzut la una din mese pe un bărbat cunoscut. L-a rugat pe unul din soldații săi să îl invite pe acel om la masa lui.

Acela s-a așezat chiar lângă președinte. Soldatul a observat că bărbatul acela tremura foarte tare când mânca. Pe toată durata mesei, nu și-a ridicat deloc capul din farfurie.

La sfârșit, l-a salutat pe președinte, fără să se uite la el și a plecat.

Soldatul a crezut că bărbatul acela era bolnav. Dar președintele i-a povestit că tremuratul lui se datorează altui fapt.

Acel bărbat era custodele închisorii în care a fost închis.

A mărturisit că l-a torturat, iar când i-a cerut apă, a urinat pe el.

„Nu e bolnav, i-a fost teamă că eu, acum președinte al Africii de Sud, îl voi trimite la închisoare și voi face ce mi-a făcut. Dar eu nu sunt așa. Această conduită nu face parte din caracterul meu, nici din etica mea.

Mințile care caută răzbunarea distrug statele, în timp ce reconcilierea construiește națiuni. Iașind pe ușa libertății mele, știam că dacă nu las în urmă toată furia, ura și resentimentele, tot prizonier aș fi”.

O lecție de viață de la un conducător bun.

Este bine de schițat aici și profilului poporului care nu se supune unui conducător bun, ales de Dumnezeu.

Este vorba despre poporul ales, din care mulți au murit în pustie pentru că nu au ascultat de Dumnezeu.

Când i-a scos din robia Egiptului, Dumnezeu a vrut să îi ducă în țara făgăduinței. Dar ei au cârtit în continuu împotriva Lui.

Nu au ascultat cuvântul Lui spus prin Proorocul Moise.

Proorocul Moise îi conducea după legea lui Dumnezeu. Dar ei au umblat după voile inimii lor.

Pentru cea de-a doua cale, avem exemplul împăratului bizantin Flavius Focas, cunoscut și ca „Flavius Tiranul”. Acesta se purta cu brutalitate și cu nedreptate.

Sfântul Anastasie din Persia s-a rugat lui Dumnezeu să-i spună de ce le-a dat un conducător atât de rău.

După multe rugăciuni și postire, Mântuitorul Hristos i s-a arătat și i-a spus următoarele:

„Nu am găsit pe cineva mai rău”.

Cât despre pocăință, avem exemplul ninivitenilor, care au postit cu sac și cenușă, de la om până la dobitoc și au întors mânia lui Dumnezeu.

Citeșe șiArgumentul logic pentru care creștinismul este ultima mare religie a lumii – Petre Țuțea

Sursă articol: Chilie Athonită, Politica lui Hristos: Avem liderii pe care îi merităm: https://www.chilieathonita.ro/2021/08/23/politica-lui-hristos-avem-liderii-pe-care-ii-meritam/

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.