Minunea iertării – Arhim. Zaharia Zaharou

Dacă nu ar fi iertare, nu ar mai putea exista viața pe pământ.

Dacă Dumnezeu nu ne-ar ierta păcatele, am rămâne veșnic condamnați la moarte.

Iertarea este o minune dumnezeiască pentru că nimeni nu este vrednic de ea și nu se dă pe merit, ci pe pocăință.

Iertarea este o minune pentru că ea a fost dată încă înainte de facerea omului.

Dumnezeu a știut de la început care va fi soarta omului, și totuși a decis să îl creeze.

„Crucea a fost hotărâtă în Sfatul cel mai dinainte de veci, încât putem spune că Dumnezeu ne iertase deja înainte ca noi să cădem”.

Citește și – Iertarea nu se dă pe merit, ci pe temeiul dragostei…

Încă dinainte să ne zidească, Dumnezeu ne-a iubit, ne-a iertat și a hotărât mântuirea noastră.

„Țelul Său încă dinainte de întemeierea lumii a fost mântuirea noastră”.

Dumnezeu este iubire, și din această iubire care animă toate, izvorăsc toate darurile cele bune și frumoase: iertarea, răbdarea, smerenia.

Arhimandritul Zaharia Zaharou spune că dacă Fiul lui Dumnezeu nu ar i-ar fi iertat pe cei care L-au răstignit, nu ar mai fi existat pocăință și șansă de iertare sau de mântuire pentru nici unii dintre noi.

Chiar și Iuda ar fi primit iertare dacă s-ar fi pocăit. Sfântul Apostol Petru s-a lepădat de Mântuitorul, dar a plâns cu amar și pentru pocăința lui cea mare, Domnul l-a iertat și l-a restabilit între apostoli.

Toți greșim și toți vrem să fim iertați.

Minunea iertării este că Dumnezeu ne iartă de fiecare dată când greșim și nu ține minte răul.

Atât de mare și adâncă trebuie să fie și capacitatea noastră de a ierta încât atunci când ucenicii L-au întrebat pe Domnul de câte ori să ierte celor care greșesc, El a zis „de șapte ori câte șapte”.

Adică la nesfârșit, de fiecare dată când cineva se căiește și își cere iertare.

„Dacă nu iertăm, ci ținem în noi pomenirea răului sau negativitate față de cineva, nu putem fi liberi și Postul nu ne va aduce niciun folos, ci vom rămâne în afara harului acestuia”.

Cel care nu vrea să ierte este mândru, orgolios și ține la dreptatea sa.

Fără ajutorul lui Dumnezeu, nimeni nu poate să iubească, să ierte, să rabde pe celălalt.

„Este adevărat, nu putem ierta fără ajutorul lui Dumnezeu, însă de vreme ce El ne-a dat porunca de a ierta, dorința și ajutorul Său ne sunt deja exprimate limpede, iar ceea ce rămâne de făcut este ca noi să o punem în lucrare”.

Fericit este cel care iartă pe cei care îl nedreptățesc. Cel dintâi nedreptățit a fost Hristos Domnul.

Și când era în chinurile agoniei pe Cruce, El a dat cea de pe urmă iertare celor care L-au răstignit, zicând: „Părinte, iartă-le, că nu știu ce fac!”

Iată până unde trebuie să ajungă iertarea noastră.

Citește și – Până unde poate merge iertarea și dragostea de vrăjmași

„Dacă suntem nedreptățiți și iertăm, înseamnă că deja ne-am răstignit mintea și inima într-o anumită măsură”.

Domnul ne spune că cine vrea să fie ucenic al Lui, trebuie să își lase propriul său sine și să își taie voia proprie, ca să poată împlini poruncile Lui cele dătătoare de viață:

„Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).

Prin orice virtute pe care o lucrăm și ne silim să o dobândim ne face asemănători lui Dumnezeu.

„Atunci când iertăm, urmăm lui Dumnezeu Însuși, Care Și-a arătat bunătatea Sa pe cruce spând: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Luca 23, 34).

Haina lui Hristos a fost smerenia. Dumnezeu fiind, necuprins cu mintea, a luat trup din sângiurile Fecioarei Maria și s-a făcut om ca noi.

S-a născut în peșteră săracă, a fost înfășat cu scutece și crescut cu lapte.

A îndurat toate răutățile, nedreptățile, batjocura și bătăile de la cei care nu au crezut în El.

„Iertarea ne înveșmântează cu duhul smereniei Sale”.

După cum spune Psalmistul, plăcut îi este Domnului ca frații, adică oamenii, să locuiască împreună, în înțelegere și unire.

Așa vor cunoaște oamenii că suntem ucenici ai lui Hristos, dacă vom avea dragoste unii față de alții.

„Îngăduindu-ne unii pe alții și iertând unii altora, după cum și Dumnezeu, pentru Hristos, ne-a iertat pe noi” (Efeseni 4, 32).

Citește și – Fără iertare, lumea ar fi un loc sălbatic, iar viața pe pământ de neîndurat

Idei preluate din: Arhim. Zaharia Zaharou, Iertarea. „Cearta cu Dumnezeu”. Puterea postului, Pemptousia.ro: https://www.pemptousia.ro/2021/03/iertarea-cearta-cu-dumnezeu-puterea-postului/