Dacă judecăm pe aproapele nostru vom cădea și noi în același păcat

Este o lege nescrisă a duhovniciei aceea de a cădea în același păcat pentru care l-am judecat pe aproapele nostru. Cu toții suntem supuși tentației de a judeca.

Unii judecă lesne și cu asprime, alții mai rar și mai discret. Unii judecă direct, prin cuvinte, alții mai în ascuns, prin gânduri.

Daca judecam vom cadea in acelasi pacat

 

Nu doar judecarea pe față este condamnabilă, ci și judecarea cu gândul, care arată mândrie. De aceea, când mergem la spovedanie, să mărturisim și gândurile, nu doar cuvintele și faptele rele pe care le-am făcut.

Sfinții Părinți spun că dacă judecăm pe fratele nostru și nu ne pocăim, mai devreme sau mai târziu vom săvârși același păcat. Iar aceasta se face prin îngăduința lui Dumnezeu, ca să înțelegem greșeala noastră.

Mântuitorul ne-a poruncit să ne iubim unii pe alții așa cum ne-a iubit El pe noi. Și cum ne-a iubit? Dându-și viața pentru noi. Acest model de iubire trebuie să ni-l însușim și noi.

Iar dacă nu putem să ne dăm viața pentru aproapele nostru, și dacă nici să-l iubim nu putem, măcar să nu-l judecăm, să nu-l urâm.

Părintele Rafail Noica spune că dacă nu putem să-l iubim pe aproapele nostru, măcar să-l compătimim

„Dacă noi credem că stăm mai bine, Dumnezeu își retrage mâna Sa, ca să vedem ce suntem. Și prin aceasta devenim în stare, dacă n-am făcut-o de la început, să compătimim și să ne rugăm pentru aproapele nostru”.

Abia când suntem puși în aceeași situație dificilă în care se află aproapele nostru putem să conștientizăm cât de greu îi este. Și tot atunci realizăm cât de mult avem nevoie să fim compătimiți de ceilalți și nu criticați.

Doar cunoscând suferințele păcatului putem să ne ferim de a mai judeca pe cineva. Părintele Noica spune că sfințenia Mântuitorului se arată prin faptul că a compătimit cu noi, păcătoși fiind, deși El nu era păcătos.

Această înțelepciune trebuie să o învățăm și noi, ca să ne asemănăm cât mai mult cu Dumnezeu, prin iubire. Și dacă nu voim să facem aceasta de bunăvoie, vom fi siliți să o învățăm prin mijloace neplăcute.

„Dacă nu, lăsă Dumnezeu ca pe fiul risipitor să cad în păcat și să învăț, prin păcat și durere, ce înseamnă a fi păcătos, să pot compătimi cu aproapele. Și atunci, am făcut și suferința, dar am făcut și păcatul și neputința un motiv de îmbogățire a mea.

Fiindcă m-am îmbogățit cu conștiința vieții aproapelui meu, aproapele fiind nu numai tu, pe care te văd, ci Adam, pe care nu l-am cunoscut și toate veacurile acestea de oameni și suflete care au venit până la mine și care vor mai fi după mine”.

Această înțelegere este mai mare și mai demnă de râvnit decât orice înțelepciune lumească.

Sursă: Altarul Credinței, Din Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica, însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 82-83: http://altarulcredintei.md/daca-nu-putem-sa-l-iubim-pe-aproape%C2%ADle-macar-sa-l-compatimim/

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.