Prin rostirea rugăciunii „Doamne Iisuse” inima se curățește și dobândește liniștea – Părintele Efrem Filotheitul

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!” – este rugăciunea cu care se mântuiesc călugării, dar și cei din lume care se ostenesc să o dobândească.

Scopul rugăciunii este vindecarea sufletului de patimi și deplina unire cu Dumnezeu.

Rugaciunea mintii

„Încetul cu încetul, omul prin rostirea acestei rugăciuni, se desăvârșește lăuntric. Inima se curățește continuu și după aceea dobândește liniștea”.

Iată cât de mari sunt foloasele rugăciunii minții, rostite cât mai des, cu multă luare aminte și smerenie.

Inima noastră este izvorul tuturor mișcărilor noastre bune sau ele. Dacă reușim să curățim acest loc, el se va sfinți și se va face locaș al Duhului Sfânt.

„Dacă inima omului a fost curățită, putem să-L vedem pe Dumnezeu”

Dumnezeu nu poate fi văzut cu ochi trupești, pentru că nu are formă, și nu este material. Însă El poate fi cuprins în inima omului, când acesta devine un vas curat, suficient de curat și neprihănit pentru a-L putea primi.

Curățirea inimii se face prin multă osteneală, printr-o luptă acerbă cu propriul sine, care este stăpânit de egoism, de mândrie, de orgoliu și de multe alte răutăți.

Pentru ca inima noastră să-L poată primi pe Dumnezeu, ea trebuie să devină liberă de cugetele necurate. Iar rugăciunea de toată vremea ajută la înnoirea gândurilor și la curățirea simțurilor.

Nu există alt mijloc de tămăduire a sufletului de patimi decât rugăciunea. Prin deasa chemare a numelui lui Dumnezeu se risipesc gândurile cele rele și ispitele vrăjmașului clipă de clipă ne îndeamnă la păcat.

„Cu cât omul stăruie în rugăciune, cu atât i se curățește inima, cu atât i se luminează mintea, cu atât i se îndreaptă dispoziția, cu atât Împărăția lui Dumnezeu își întinde bucuria și prezența ei în chipul lui Dumnezeu din om”.

Pentru a dobândi rugăciunea neîncetată este nevoie de multă stăruință și durere, de luptă cu poftele trupului. Văzând strădania noastră, Dumnezeu ne va da în cele din urmă rugăciunea ca pe un dar.

„Nu este cu putință ca Dumnezeu să trimită oricum harul Lui în acea inimă care nu pune stavilă poftelor ei, și în acel cuget care nu dorește să se adune din înșelăciunea fără sens”.

Așa cum se exersează orice abilitate și orice virtute, prin stăruință și perseverență, tot așa se exersează și rugăciunea. Precum din mâncare vine pofta, tot așa „din lucrarea rugăciunii vine rugăciunea”.

„Să stăruiți în rugăciune și să nu socotiți că foarte lesne se dobândesc bunurile cele mari. Să vă osteniți să faceți ascultare și Dumnezeu va vedea truda și smerenia voastră, și atunci vă va dărui cu ușurință rugăciunea (binecuvântarea)”.

Sfinții Părinți s-au ostenit mult până au ajuns la rugăciunea inimii, la acea stare în care rugăciunea se rostește singură.

„Rugăciunea devine cu timpul automată, și atunci totul se realizează fără osteneală și va da mult rod”.

Rugăciunea plăcută lui Dumnezeu este cea însoțită de smerenie, de lacrimi de pocăință exterioare sau lăuntrice, de mustrare de sine, de ascultare, de supunere, de simplitate, de nerăutate și de iubire.

„Când rugăciunea noastră este smerită, când este însoțită de faptele iubirii și ale milosteniei, Dumnezeu ne răspunde pe măsură”.

________________________________

Sursă: Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi Duhovnicești, Despre rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”, Editura Cartea Ortodoxă, 2012, pp. 33-39

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.