PSALMUL 4 – cum să ne rugăm ca să fim auziți de Dumnezeu

În tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur, Psalmul 4 ne arată că Dumnezeu ascultă și împlinește cererile mai înainte ca noi să sfârșim rugăciunea.

„Când Te-am chemat m-ai auzit”, zice Proorocul David, „iar aceasta o spune pentru ca noi „să înțelegem că putem fi auziți degrabă când Îl chemăm”.

Atât de repede aude Dumnezeu rugăciunea celui care Îl strigă din adâncul inimii, încât David nu zice „după ce Te-am chemat m-ai auzit”, ci „când Te-am chemat m-ai auzit”. 

După cum spune profetul Isaia, Domnul răspunde celui care Îl roagă: „Încă grăind tu, iată sunt de față (Is. 58, 9). 

Și iarăși zice: „Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul„. Aici se arată limpede nădejdea lui David, încă mai înainte de a porni rugăciunea, că cererile lui vor fi ascultate.

Nu prin cuvinte multe Îl înduplecăm pe Dumnezeu să ne audă și să ne plinească cererile, ci rugăciunea care izvorăște dintr-o inimă curată și bună.

Rugăciunea celui care în viața lui se străduiește să împlinească voia Tatălui se suie la ceruri ca o tămâie bineplăcută Lui.

„Pe Dumnezeu nu-L convinge mulțimea de vorbe, ci sufletul curat și arătarea faptelor bune.

Celor care trăiesc în păcat, care socotesc că Îl conving cu lungimea vorbelor, iată ce le zice: „Când înmulțiți rugăciunile, nu vă ascult. Dacă întindeți mâinile, îmi întorc ochii de la voi” (Isaia 1, 15).

Îndrăzneala noastră în rugăciune este dată așadar de faptele noastre bune, de viața noastră dreaptă și cinstită.

„Dumnezeu se uită întotdeauna cu luare-aminte la fapte. Dacă le ai pe acestea în putere să te însoțească în rugăciune, vei fi mereu ascultat”.

Când ne rugăm, trebuie să avem convingerea că Dumnezeu ne aude, și nici un obstacol nu este între noi și El, căci spune: „Sunt un Dumnezeu care e aproape, și nu unul care e departe” (Ir. 23, 23).

„Dacă ai vorbi în inimă și L-ai striga așa cum trebuie, atunci îți va răspunde imediat. Astfel l-a ascultat pe Moise; astfel și pe Ana.

Să ne sârguim și noi să discutăm cu Dumnezeu: să învățăm cum trebuie făcută rugăciunea. Să te apropii de El cu mintea limpede, cu sufletul zdrobit, cu izvoare de lacrimi”.

Și mai departe zice Sfântul Ioan Gură de Aur, să nu ne rugăm pentru bunuri materiale, ci pentru cele de folos sufletului. Căci curățarea de patimi și dobândirea virtuților sunt mai de preț decât toate bogățiile lumii, și mai plăcute înaintea lui Dumnezeu decât toate jertfele.

„Să nu ceri nimic trupesc, să iubești cele ce au să vină, să faci rugăciunea pentru cele duhovnicești, să nu te rogi împotriva dușmanilor, să nu ții minte răul, să-ți îndepărteze toate patimile din suflet, să-ți aduci o inimă care se zdrobește, să te smerești, să practici din plin bunătate, să-ți întorci limba spre buna-vorbire, să nu te însoțești cu niciuna dintre faptele rele, să nu ai nimic în comun cu dușmanul întregii lumi [diavolul]”.

Psalmul 4

„Când Te-am chemat, m-au auzit, Dumnezeul dreptății mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostivește-Te spre mine și ascultă rugăciunea mea. Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiți deșertăciunea și căutați minciuna? Să știți că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său.

Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul. Mâniați-vă, dar nu greșiți. De cele ce ziceți în inimile voastre, în așternuturile voastre vă căiți.

Jertfiți jertfa dreptății și nădăjduiți în Domnul. Mulți zic: „Cine ne va arăta nouă cele bune?” Dar însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale, Doamne!

Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin și de untdelemn ce s-a înmulțit. Cu pace, așa mă voi culca și voi adormi, că Tu Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai așezat”.