Iată cum înșeală diavolul pe oameni – Părintele Cleopa

Unul din cei mai iubiți duhovnici ai României, Părintele Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria vorbea foarte mult despre lucrarea duhurilor rele în viața noastră.

Scopul era să-i facă pe oameni să conștientizeze chipurile nevăzute în care diavolii ne influențează modul de a gândi și de a ne comporta, și astfel să se păzească de vicleniile și amăgirile lor.

Părintele a relatat o dată o descoperire pe care a avut-o un mare pustnic din Alexandria, pe nume Ilarion.

S-a rugat mult timp lui Dumnezeu să-i arate care este sfatul dracilor, cu ce înșelăciune câștigă ei cele mai multe suflete pentru iad și care este meșteșugul lor cel mai bun pentru a-i întoarce pe oameni de la calea cea bună și a le răpi mântuirea.

După trei ani, Dumnezeu i-a răspuns. Într-o noapte, pe când Părintele Ilarion era în rugăciune, a auzit un glas de la Dumnezeu care i-a spus să ia Crucea în mână și toiagul, să facă semnul crucii și să iasă afară din chilie.

L-a îndreptat apoi spre o poiană, zicându-i să stea după un copac, căci va vedea aievea cele pe care dracii le uneltesc împotriva oamenilor.

Ducându-se acolo precum i s-a spus, a așteptat să vadă ce se întâmplă. Și a văzut în mijlocul poienii aceleia cum apare un tron împărătesc, ca din foc, iar pe el a venit și s-a așezat satana.

Avea o înfățișare înfricoșătoare. Era încovoiat de umeri ca o nicovală, iar pielea lui era albastră ca cerneală, cu peri ca de urs și gheare puternice. Coroana pe care o avea pe cap era împletită din șerpi, iar toiagul său preînchipuia un balaur.

Așezându-se pe jilțul acela înalt, a bătut de trei ori din palme și s-a umplut văzduhul de cete diavolești. Erau mii și milioane, acoperind toată zarea. Unii erau mai mari, alții mai mici și neînsemnați, dar fiecare avea rolul lui.

Sculându-se satana în picioare, le-a spus că i-a chemat acolo în acea noapte ca să arate fiecare ce meșteșuguri folosesc pentru a-i înșela pe oameni și a-i aduce în împărăția lui și în muncile cele veșnice, promițându-i celui mai bun că-i va da să conducă iadul preț de trei minute în locul lui și-l va pune general peste mulți draci.

– Care-i metoda, care-i meșteșugul vostru, că voi în toată lumea această treabă aveți, să înșelați sufletele oamenilor? Să vă văd cât de iscusiți sunteți voi!

Ieșind unul din mulțime, pe nume Aghiuță, a început să spună cum îi insuflă omului să slujească și lui Dumnezeu și dracului.

– „Măi omului, mai du-te la Biserică, mai postește, mai roagă-te, mai fă și milostenie și alte fapte bune”. În același timp îl îndeamnă să meargă și la la crâșmă, la petreceri, la jocuri de noroc, ca și cu lumea asta să se mai veselească.

Când ies de la biserică, unii se opresc la cârciumă. Mai ia o țuică, mai ia o țigară. Degeaba a fost la biserică, dacă s-a întors la slujba diavolilor.

„Cu această metodă am înșelat pe foarte mulți. Le dau în gând, că altă putere n-am! Din iad altă putere nu ni s-a dat nouă”.

Și diavolii și îngerii din rai au putere de la Dumnezeu să-i dea în gând omului, dar nu pot să-l silească, pentru că omul are stăpânirea lui de sine și libera alegere pe care i-a dat-o lui Dumnezeu.

„Nu putem cu sila să-l facem să păcătuiască; numai dacă-i prost și ne ascultă ce-i dăm în gând!”

Lăudându-se că prin această metodă a înșelat pe mulți, satana i-a spus că, n-a făcut nici o ispravă, pentru că omul se duce de câteva ori la cârciumă, dar după o vreme vine îngerul și îi spune că nu poate umbla pe două cărări: ori cu dracul ori cu Dumnezeu.

Neplăcându-i sfatul lui, a pus să fie bătut cu toiege. Căutând altul mai bun, a ieșit unul la raport pe nume Scărăbuță. Acesta a zis că pe mulți îi înșală că nu este nici Dumnezeu, nici diavol, nici iad, nici rai, nici slavă cerească, totul este aici, în lumea asta.

„Dacă ai ce mânca și bea, dacă ai femei și bani mulți, dacă ai cinste de la oameni, casă și bogății multe, aici este raiul. Și dacă n-ai, aici este iadul”.

Dar satana i-a zis că pe cei care știu Scripturile nu îi poate înșela, pentru că la carte scrie că există Dumnezeu și îngeri, și demoni și iad, și rai și muncă veșnică, și pedeapsă pentru păcat și răsplată pentru faptele bune.

Dumnezeu a sădit în sufletul omului și în trupul lui simțirea de cele sfinte și veșnice. Oricât de necredincios ar fi cineva, simte că există ceva. Are o conștiință care îl mustră când face ceva rău și îl bucură când face bine.

„Deci degeaba îi spui tu că nu-i Dumnezeu, căci conștiința îi spune, și Scriptura este plină de mărturii. Deci și tu ești prost și nu aduci mare aport pentru împărăția iadului”.

Și în loc să-l laude, l-a făcut de rușine și l-a bătut, trimițându-l în focul iadului, pentru că a înșelat, dar prea puține suflete a dus în iad.

De frică, nu mai ieșea nici unul din draci la raport. Dar după un timp, a ieșit unul bătrân și ghebos, cu patru rânduri de coarne, cu coada lungă și semnul iadului pe frunte. Acesta se numea Sarsailă. Și a început a zice:

– „Eu am un meșteșug, că am îmbătrânit în luptă cu sufletele oamenilor de a atâtea mii de ani, prin care multe suflete aduc în iad. Eu atât îi spun omului: „Măi omule, este Dumnezeu, este drac, este înger, este muncă veșnică pentru păcat și slavă veșnică pentru fapta bună, dar mai ai vreme! Ești prost? Chiar de azi să începi fapta bună?”

Copiilor le zice să de abia acum încep viața și nu trebuie să-și piardă tinerețea degeaba. Iar celor tineri le spune că se pot distra și face toate răutățile, că doar sunt tineri, îi va ierta Dumnezeu.

„Pentru pocăință mai lasă pe mâine, mai lasă pe poimâine, lasă pe la anul, mai încolo! Îl învăț pe om să amâne pocăința de azi pe mâine.

– Ce milostenie vrei să faci acum? Te pocăiești aproape de moarte!
– Vrei să postești acum, să-ți cheltuiești sănătatea trupului? Lasă la bătrânțe, că postul e pentru bătrâni!
– Vrei să te rogi? Să pierzi atâtea ceasuri rugându-te lui Dumnezeu? Apoi acum ai treabă. Iată, ai să crești copii, ai de făcut casă!”

Și așa îi dă tot timpul griji și îl face să amâne apropierea de Dumnezeu. Iar când vine îngerul și-i spune să facă un praznic pentru morți, diavolul îi zice că are de crescut copii, are de făcut alte lucruri.

Când îngerul îl îndeamnă la post, diavolul îi zice să nu postească, pentru că-și va pierde sănătatea. Când îngerul îl povățuiește spre spovedanie și-i spune să lase beția, tutunul, înjurăturile și desfrâul, diavolul îi zice că se va spovedi la moarte, îl va dezlega un preot și gata. Dar fără pocăință nimeni nu se poate mântui.

– „Oameni buni, pentru fapta bună mai este vreme; nu fiți proști să începeți chiar de azi sau chiar din ceasul acesta. Cu aceasta mă ascultă toți și fapta bună o tot amână de azi pe mâine”.

Mirându-se de acest meșteșug, satana l-a lăudat și i-a dat să stea în locul lui, iar toți ceilalți draci să învețe de la el.

După aceea, a bătut de trei ori din palme și s-au făcut nevăzuți. Iar Părintele Ilarion, uimit de cele ce a văzut și a auzit, a primit poruncă de la înger să meargă la chilia lui și să scrie toate cele arătate de Dumnezeu, ca toate neamurile să cunoască acest meșteșug al diavolilor și să nu cadă în cursele lor.

_______________________________________________________________________________________________________

Sursă: Ne Vorbește Părintele Cleopa, Cum înșeală diavolul pe om, Vol. 7, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 33-4