Precum se vede, XML permite definirea de limbaje (vocabulare) ce contin si descriu datele. Libertatea creatorului nu este insa absoluta: pentru ca un fisier XML sa poata fi citit si “inteles”) de catre o alta aplicatie, este necesar ca el sa respecte niste reguli generale de sintaxa.

 Iata setul de reguli de care trebuie tinut seama la crearea unui fisier XML:

•       reguli ce tin de elemente

1.    fisierul trebuie sa contina un singur element radacina (eel aflat in radacina fisierului si care nu are element parinte)
2.    fiecare element ce contine date trebuie sa aiba atat tag de inceput, cat si de incheiere
3.    tagul de inceput poate contine spatiu intre nume si >, insa nu si intre < si nume (ex: <nume > este permis,pe cand < nume> este invalid)
4.    elementele ce nu contin date pot fi prescurtate: <element/> in loc de <element></element>
5.    elementele nu pot fi partial suprapuse (ex: <tag7>texr<tag2>text</tagl>text</tag2>);
6. fiecare element trebuie sa fie continut integral in interiorul altuia (cu exceptia elementului radacina)
7.   numele elementelor

• ■       sunt case-sensitive (nu putem scrie ca in HTML, <P>text</p>)
  ■       nu pot incepe cu xml (in orice combinatie de litere mici/mari)
  ■       pot incepe doar cu litera sau – (minus), fiind permise pe pozitiile urmatoare si numere, minus si punct. Nu sunt permise spatii, =, : etc
  ■       pot contine caractere cu semne diacritice (ex: a, i, e etc)

     reguli ce tin de atribute

1.     numele atributelor respecta aceleasi reguli ca numele de elemente
2.     nu este permisa existenta mai multor atribute cu acelasi nume pentru acelasi element
3.     fiecare atribut trebuie sa aiba valoare (nu este permis, de exemplu, <input type=checkbox checked>)
4.     valoarea fiecarui atribut trebuie inclusa intre ” ” sau ”. In interiorul ghilimelelor pot fi folosite apostroafe si invers (ex: <clasa nume=’Clasa “PHP 21 august” ‘>)

•    reguli pentru PCDATA

•      nu este permisa folosirea caracterelor <, >, &,” si’. Daca PCDATA contine asemenea caractere, ele trebuie reprezentate folosind secvente predefinite – asa-numitele entity references (vezi tabelul alaturat)

Un document care se conformeaza acestor reguli are proprietatea de a fi well-formed (corect din punct de vedere sintactic).

[catlist id=18 numberposts=8]