În zadar ne îngrijim de curăția trupească și de toate faptele bune dacă nu vom curăța inima de mândrie, de ură și viclenie – Părintele Cleopa

Toți marii duhovnici atrag atenția asupra unei ispite foarte mari în viața duhovnicească: râvna pentru lucrarea faptelor exterioare și lipsa de îngrijire pentru lucrarea virtuților: bunătatea, dragostea, smerenia, răbdarea, toleranța și altele asemenea.

Aceste virtuți se dobândesc printr-o atenție sporită asupra gândurilor, asupra mișcărilor sufletului și ale inimii.

Părintele Ilie Cleopa

Zadarnică este osteneala noastră din afară dacă nu ne străduim să vindecăm lăuntrul nostru, alungând din inimile noastre toată răutatea, invidia, mânia, iuțimea, supărarea, deznădejdea și alte forme ascunse ale mândriei.

Toate aceste răutăți au ca rădăcina mândria, slava deșartă și iubirea de sine. Ele stau de multe ori ascunse în noi și ies la iveală în anumite circumstanțe.

Să luăm aminte la noi și la trăirea noastră de aici. Să avem grijă să ne cunoaștem pe noi și patimile cele ascunse care ne robesc, mai ales patimile sufletești”, spunea Părintele Cleopa.

„În zadar ne vom îngriji de curăția cea trupească și de toate faptele bune trupești, dacă inima nu o vom curăța de mândrie, de ură, de viclenie, de necredință și fățărnicie”.

Acest lucru presupune o stare permanent de priveghere asupra minții noastre. Nu trebuie să lăsăm nici măcar un gând rău să se sălășluiască în inima noastră. Pe toate trebuie să le înlocuim cu gânduri bune, luminoase și frumoase.

„Să nu creadă cineva că dacă cu trupul nu a căzut în vreun păcat trupesc, este curat înaintea lui Dumnezeu, căci numai dacă a privit cu poftă la vreo femeie este preadesfrânat (Matei 5, 28), și numai dacă va urî pe frații săi, va fi socotit ca un ucigaș de oameni” (I Ioan 3, 15).

Să nu credem că doar faptele rele sunt osândite de Dumnezeu și vrednice de pedeapsă, ci și cugetele cele rele și nedrepte.

„În Legea veche zice: Să nu ucizi (Ieșirea 20, 13), iar în cea nouă zice: Cel ce urăște pe fratele său este ucigaș de om (Ioan 3, 15). Acolo zice: Să nu desfrânezi (Ieșirea 20, 14), iar aici nici să nu te uiți cu poftă la femeie” (Matei 5, 28).

Nu este de ajuns să ducem o viață morală și dreaptă, ci trebuie să ne ostenim în dobândirea smereniei și a dragostei față de aproapele.

„Dacă am avea toate faptele bune, și cele sufletești și cele trupești, iar de nu vom avea smerenie și dragoste, aceasta este urâciune înaintea lui Dumnezeu, după cuvântul: Necurat înaintea lui Domnului tot cel înalt cu inima” (Proverbe 16, 6).

Dacă nu ne vom sili să cerem ajutorul Preabunului Dumnezeu spre a ne curăți inimile de patimile sufletești, ne vom făli doar cu frunzele faptelor bune, adică: postul, înfrânarea, fecioria, privegherea, metaniile, dar nu ne vom agonisi roadele Duhului, care sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția și celelalte (Galateni 5, 22-23).

Iar la urmă, ca smochinul cel neroditor, vom fi blestemați de Dumnezeu, Care ne cere inima, zicându-ne: Dă-mi, fiule, inima ta!” (Proverbe 23, 25).

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

    Răspunde corect la următoare operație aritmetică *