Această minune este relatată în cartea „Părintele Petroniu de la Prodromu”. Minunile se întâmplă doar cu cei care cred, nu în minuni, ci în Dumnezeu și în ajutorul sfinților, a îngerilor ocrotitori și a Maicii Domnului.
De altfel, Biblia abundă de vindecări minunate petrecute cu oameni care și-au recăpătat sănătatea prin credință. Mântuitorul accetuează aceasta de fiecare dată când zice: „Credința ta te-a mântuit!”
Înțelegem din aceste cuvinte că această credință a noastră în puterea lui Dumnezeu nu este tămăduitoare doar pentru trup, ci mai ales pentru suflet. Căci „mântuire” înseamnă „salvare”, salvarea sufletului.
Minunea din viața Părintelui Petroniu Tănase s-a petrecut în anul 1988. Părintele avea probleme cu auzul, încât cu greu mai putea înțelege ceva din slujbele care se săvârșeau în Biserică.
La privegherea pentru sărbătoarea Înălțării Domnului, aparatul auditiv al părintelui se defectase, iar auzul lui devenise foarte slab și confuz.
Pe data de 13 mai, părintele a mers la Biserică pentru a participa la Utrenie. După ce și-a făcut pravila, la sfârșit a mai adăugat o rugăciune stăruitoare către Maica Domnului, ca să-l slobozească de această neputință, și pentru ca ea să nu devină o povară pentru ceilalți, deoarece aparatul țiuia foarte tare.
„Apoi am uns urechea cu mir de la icoana Maicii Domnului de la Malevi și de la icoana noastră Prodromița”.
Părintele a continuat în taină să se roage Mântuitorului și Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. La un moment dat, în timpul Sfintei Liturghii, i-a venit un gând: „Nu mai cere de la Dumnezeu daruri pe care nu le meriți. Rabdă puțin, că așa este voia lui Dumnezeu!”
Când slujba se apropia de Sfânta Evanghelie, părintele a simțit un pocnet în ureche și în aparat, și a început să audă foarte clar rostindu-se aceste cuvinte de către preotul care citea Sfânta Evanghelie: „Până acum n-ți cerut nimic în Numele Meu. Cereți și veți primi!” (Ioan 16, 24).
Aceste cuvinte au răsunat atât de puternic ca răspuns la îndoiala părintelui de a se mai ruga pentru neputința sa.
„De atunci și aparatul s-a „vindecat”, nu mai făcea gălăgie, și de unde credeam că nervul auditiv s-a uzat complet, acum aud mulțumitor cu aparatul și convorbirea cu frații și sfânta slujbă la Biserică.”
Uleiul care arde în candelele din biserică sau chiar în candela de acasă, este încărcat de har, deoarece el se sfințește prin rugăciunile care se fac înaintea icoanelor și a lui Dumnezeu. Îl putem folosi atunci când avem o suferință de mulți ani, sau cronică, ce nu pare să aibă remediu. Acesta ușurează durerile și dă sufletului o stare de pace.
Pe lângă credință, trebuie să avem și voință. Părintele Petroniu amintește de cuvintele Sfinților Părinți din Pateric. „Dai voință, iei putere” (de la Dumnezeu). „Ești neputincios, dar Mântuitorul a venit pentru cei slabi și pentru cei bolnavi: Voiești să fii sănătos? ne întreabă El. Trebuie să vrei din toată inima, dă voință și iei putere.”
Surse:
http://www.doxologia.ro/minuni-vindecari-vedenii/o-minune-maicii-domnului-petrecuta-cu-parintele-petroniu-tanase-de-la
http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/predici/parintele-petroniu-tanase-otrava-pacatului-nu-se-poate-taia-cu-apa-de-flori