„În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33), ne spune Mântuitorul, arătându-ne prin aceasta că doar cu ajutorul lui Dumnezeu vom putea răzbi.
„Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa? ” (Ps. 26, 1-2)
Nădăjduind pururea spre Dumnezeu, sufletul nostru va rămâne netulburat de greutățile vieții. „Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveți”.
„Așteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te, și să se întărească inima ta, și așteaptă pe Domnul”, spune Regele David în Psalmi. (Ps. 26, 20)
Starețul Anatolie de la Mănăstirea Optina spunea că „Dumnezeu, Cel care ne mântuiește, a rânduit astfel ca nimeni să nu fie ferit de necazuri, pentru că Domnul vrea ca pe toți să-i mântuiască, iar fără necazuri, nu se poate să te mântuiești.”
Tu tot mai vrei să ajungi direct în rai fără necazuri
Unei surori, care se plângea de greutățile prin care trece, Cuviosul Anatolie îi răspunde încurajator, amintindu-i de răsplata celor care rabdă cu tărie crucea vieții:
„Te compătimesc foarte mult că te întristezi în mod nechibzuit, și te chinuiești pe tine însăți. Ia aminte că nu este cu putință să trăiești fără să înduri necazuri, și nici nu poți să te mântuiești fără ele, după cuvântul grăit prin Apostol: Prin multe necazuri se cuvine să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu (Faptele Sfinților Apostoli 14, 22). Iar tu, oare, nu vrei să intri în Împărăția lui Dumnezeu?
Nu te descuraja, totul trece. Toți sfinții au mers pe acest drum, adică pe cel împresurat cu scârbe.
Cine se aseamănă lui Hristos celui Răstignit, acela se aseamănă și lui Hristos celui Înviat și Înălțat la cer. Nu aștepta ca eu să-ți spun: Coboară-te de pe cruce! Căci nici Domnul, când I-au spus iudeii aceasta, nu i-a ascultat.”
Starețul Anatolie spunea că necazurile sunt izvorul desfătării veșnice și al măriri cerești. Ia de la tine boala,
„Rabdă toate cele ce vin asupra ta, și te vei mântui. Rabdă-le pe toate și vei fi împăcată și cu tine însăți, și celorlalți le vei aduce pacea, căci unora, mai de trebuință și mai de folos le este să îndure necazurile decât toată înțelepciunea lui Solomon. Pentru că înțelepciunea și sfatul doar te învață, în vreme ce suferința te curățește de păcate și de patimi.”
Cei care rabdă, rabdă spre înțelepțire și spre dobândirea bunătăților veșnice, nepieritoare.
„Adevărat, adevărat zic vouă, că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. (Ioan 16, 20)
… „iarăși vă voi vedea și se va bucura inima voastră, și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. (Ioan 16, 22)
Pai de fapt crucea= necazuri: Domnul a zis ” in lume veti avea necazuri dar indrazniti la Tatal si veti birui”