Hristos Domnul a zis că drumul care duce la viață, adică la Împărăția Cerurilor, este o cale îngustă. „Marea greșeală din partea noastră, spunea Starețul Ambrozie, – este că nu vrem să ne supunem voii lui Dumnezeu, Care ne arată după împrejurări drumul folositor pentru suflet”.
Din cuvintele Mântuitorului reiese că sunt două drumuri diferite și total opuse: un drum care pare prielnic trupului și vieții noastre pământești, și un alt drum, folositor pentru suflet, după cum spunea Sfântul Ambrozie.
„Toți căutăm un drum liniștit, care există numai în visele noastre, și nu în realitatea de pe pământ. Nu tuturor, ci doar câtorva le e dat să se liniștească atunci când se cântă „Cu sfinții odihnește” (de la înmormântare).
Iată ce frumos și adevărat definește Starețul Ambrozie de la Optina calea vieții noastre, așa cum ne este lăsată de Dumnezeu ca mijloc de mântuire:
„Viețuirea omului pe pământ înseamnă mâhnire, muncă, boli, nevoințe, tristețe, nedumerire, strâmtorare, pierderea cuiva sau a altui, necazuri, tulburări, asaltul patimilor, lupta cu ele, epuizare sau biruință, deznădejde și altele asemănătoare cu acestea.“
Dacă nu ne-ar tulbura nimeni, întreabă Starețul Ambrozie, și am rămâne în starea de liniște, cum am putea oare să ne cunoaștem răutatea?
Am cădea astfel în greșeala de a ne socoti pe noi drepți și fără de răutate. Se cuvine să mulțumim Domnului atunci când cineva ne umilește, deoarece smerenia este cea mai înaltă virtute, și cea mai plăcută Domnului.
Noi ne dorim să petrecem viața fără ispite, neștiind că încercarea aduce credință, răbdare, tărie, smerenie, supunere și toate darurile cele bune ale lui Dumnezeu. Nimeni neispitit nu merge în Împărăția Cerurilor, spunea Sfântul Antonie cel Mare. „Înlătură ispitele, și nimeni nu mai e mântuit. Lucrarea cea mai mare a omului e să-și arunce păcatul înaintea lui Dumnezeu, și să se aștepte la ispită până la ultima suflare.”
„Deseori gândim: dacă n-ar exista asemenea neajunsuri, și dacă n-ar fi asemenea împrejurări, și dacă n-ar fi omul potrivnic, atunci poate că ar fi și pentru mine mai comod și mai liniștit traiul.
Însă uităm că aceste neajunsuri deseori provin dinlăuntrul nostru, ca și gândurile rele, căci acolo locuiesc patimile. Însă, dacă toate acestea îi mântuiesc pe cei păcătoși, atunci să ne ridicăm, să ne pocăim, să ne smerim și să fim supuși.”
Surse: Patericul de la Optina (Fragmente din învățăturile Starețului Ambrozie) și Patericul Egiptean