Pentru a păstra pacea, trebuie să ne luptăm cu toate pornirile pătimașe din noi. „Dacă faci reproșuri fratelui, sau îl judeci, sau îl întristezi, ți-ai pierdut pacea„, spunea Sfântul Siluan Atonitul. „Dacă ai căzut în slava deșartă sau te înalți deasupra fratelui, ai pierdut harul. Dacă-ți vine un gând desfrânat, și nu-l depărtezi de îndată, sufletul tău pierde iubirea lui Dumnezeu și îndrăzneala în rugăciune.”
„Dacă iubești puterea, sau banii nu vei cunoaște niciodată iubirea lui Dumnezeu. Dacă urăști pe fratele tău, înseamnă că ai căzut din Dumnezeu și un duh rău a pus stăpânire pe tine.„
Din contră, atunci când facem aproapelui nostru, vom afla „odihna conștiinței”. Dacă vom ierta celorlalți ocările și ne vom strădui să iubim pe vrăjmași, atunci vom dobândi iertarea păcatelor noastre și odihna lui Dumnezeu.
Pentru a simți mila Domnului, trebuie să ne străduim să ne iubim unii pe alții, căci pentru aceasta dăruiește Dumnezeu harul Sfântului Duh. „Din toate puterile, cereți de la Domnul smerenie și iubire frățească. Fă această experiență cu tine însuți: într-o zi, cere de la Dumnezeu iubirea de frate, iar într-alta, trăiește fără iubire. Și atunci vei vedea deosebirea”. Roadele duhovnicești ale iubirii sunt vădite: pace și bucurie în suflet. Și toți oamenii vor fi pentru tine neamuri și rude dragi. Și vei vărsa lacrimi din belșug pentru aproapele și pentru toată suflarea și făptura.
„Nu gândi, suflete, că Domnul te iubește dacă te uiți la cineva cu dușmănie. O, nu! Mai degrabă te iubesc demonii, pentru că te-ai făcut slujitorul lor. Dar nu întârzia, pocăiește-te, și cere de la Domnul puterea de a iubi pe fratele, și vei vedea atunci pace în sufletul tău.
Pentru o singură privire dușmănoasă se pierde harul și iubirea lui Dumnezeu. Atunci însă, căiește-te degrabă, ca pacea lui Dumnezeu să ne întoarcă în sufletul tău.
Pentru ce suferă omul pe pământ? Pentru ce duce necazurile și îndurările? Suferim pentru că nu-l iubim pe frate. Domnul zice: Iubiți-vă unii pe alții și veți fi ucenicii Mei. Pentru iubirea de frate vine iubirea lui Dumnezeu. Dulceața Domnului nu îngăduie ca sufletul să fie iubitor de sine, egoist, ci îi dă iubirea care țâșnește din inimă. Să iubim deci pe Domnul, Care ne-a iubit El cel dintâi, și a pătimit pentru noi.
Domnul a zis ucenicilor Lui: „Pacea Mea dau vouă”. Această pace a lui Hristos trebuie să o cerem de la Dumnezeu și Domnul o dă celui ce o cere. Și când o primim, trebuie să o păzim cu sfințenie, și să o înmulțim.
Dacă cineva a pierdut pacea, și suferă, să se pocăiască. Și Domnul îi va da pacea Sa. Dacă un popor sau un stat suferă, trebuie ca toți să se pocăiască și atunci toate se vor îndrepta de la Dumnezeu.”
(Fragmente din Sfântul Siluan Atonitul, „Între Iadul Deznădejdii și Iadul Smereniei”)