Ne însemnăm cu semnul Sfintei cruci și chemăm numele Sfintei Treimi – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – când ne rugăm, când ieșim din casă și pornim la drum, când trecem pe lângă o biserică, când ne așezăm la masă. Purtăm crucea la gât, însemnăm perna cu semnul crucii seara înainte de a pune capul pe pernă, dar știm oare ce înseamnă acest semn și cât de puternic este el?
Ori de câte ori facem semnul Sfintei Cruci, ne închinăm Celui Care S-a răstignit pe ea, adică Domnului nostru Iisus Hristos. Semnul sfintei cruci este simbolul suprem al iubirii lui Dumnezeu față de noi și cel mai de preț semn cu care creștinii Îl cinstesc pe Mântuitorul Hristos, după cum spune această frumoasă cântare a Bisericii:
„Crucii Tale ne închinăm Hristoase, și Sfânta Învierea Ta o lăudăm și o mărim, că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm, numele Tău numim.”
Puterea din crucea Domnului, spune Patriarhul Daniel, este puterea iubirii lui Hristos, care este mai tare decât moartea. Hristos a biruit moartea și iadul nu prin puterea Lui dumnezeiască, ci prin iubirea Lui smerită, jertfelnică și iertătoare, și prin răbdarea Lui copleșitoare, care s-a făcut mântuitoare pentru noi.
Așa cum spunea Părintele Nicolae Steinhardt, nu piroanele L-au ținut pe Hristos pe cruce, ci iubirea. Crucea nu este doar semn al suferinței – al răstignirii, ci și semn al biruinței, adică al învierii.
Toate darurile lui Dumnezeu își au obârșia în crucea Mântuitorului, spun Sfinții Părinți. Prin moartea Lui de ocară ne arată Dumnezeu atât urâciunea și greutatea păcatelor noastre, cât și negrăita Lui iubire față de noi. El voiește să petreacă veșnic cu noi, să ne curățească, să ne sfințească și să ne dăruiască Împărăția Sa. Dragostea lui Dumnezeu față de omul pe care L-a creat și care a căzut neascultând de poruncile Lui este de neînțeles.
Crucea este vindecare și izvor de viață veșnică pentru cei care cred în Dumnezeu și în puterea ei, după cum ne-a arătat Însuși Hristos zicând acestea:
„Şi după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.
Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.” (Ioan 3 14, 17)
Crucea ne apără, ne păzește și ne aduce mereu aminte de cumplitele patimi pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a îndurat pentru noi. Crucea este așadar un prilej de meditație permanentă asupra înfricoșătoarei jertfe asumate de Fiul lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.
Crucea Domnului este biruința lui Dumnezeu asupra păcatului, asupra morții și iadului. Crucea este numită într-o cântare din cadrul slujbei Sfântului Maslu “armă împotriva diavolului”, care nu suferă a căuta spre puterea ei, căci morții a sculat și moartea a surpat.
Crucea este așadar și semnul împăcării noastre cu Dumnezeu după căderea lui Adam. Troparul Sfintei Cruci ne arată că Sfânta Cruce este semnul mântuirii, binecuvântării și ocrotirii lui Dumnezeu asupra poporului Său.
“Mântuiește Doamne poporul Tău, și binecuvintează moștenirea Ta. Biruință binecredincioșilor creștini asupra potrivnicului dăruiește, și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.”
Sfânta Cruce este ultimul semn pe care Dumnezeu ni-l va arăta pe cer pentru a cunoaște a doua venire a Mântuitorului Hristos, ca Judecător: “Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului, şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă.” (Matei 24, 30).
Analizând geometria crucii, înțelegem dependența noastră de Dumnezeu, căci înălțimea crucii Îl arată pe Însuși Dumnezeu, iar lățimea crucii înseamnă toată creația. Unirea noastră din nou cu Dumnezeu se face doar cruce, adică prin jertfă de sine.
Crucea este altarul de jertfă a lui Hristos, dar și calea celor care vor să se mântuiască:
“Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” (Marcu 8, 24)
Lepădarea de sine înseamnă o răstignire continuuă a noastră față de tot ceea ce înseamnă păcat, viciu, patimă sau încălcarea poruncilor Domnului. Dumnezeu ne dăruiește fiecăruia dintre noi câte o cruce, ca un dar pentru mântuire, nu mai grea decât poate să o ducă. Crucea Domnului este o „povară ușoară” și un „jug bun” pentru cei care Îl cheamă permanent pe Mântuitorul în rugăciune, și El Însuși pune umărul la crucea noastră și ne ajută să o ducem până la capăt fără cârtire.
„Luați jugul meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară. ” (Matei 11, 29-30)
Citește și:
Puterea Sfintei Cruci – Minuni Dovedite Științific