Conținut: Detalii
Semnificații
Psalmul 142 este cunoscut de foarte mulți creștini care obișnuiesc să se roage des, deoarece se găsește de regulă la începutul acatistelor și paracliselor. Are rolul de a-l introduce pe rugător într-o stare de profundă pocăință, iar pocăința înlesnește apropierea de Dumnezeu.
Această rugăciune este ușor de memorat, și se poate rosti zilnic. Sau se pot rosti doar câte unul-două fraze, pe care sufletul le simte mai apropiate de starea lui. Sfinții Părinți recomandă de altfel ca omul să se deprindă a se ruga cât mai des în cursul zilei, și nu numai dimineața și seara, sau la masă.
Rugăciunile scurte acționează ca un scut împotriva ispitelor, dar sunt totodată și o desfătare pentru inima captivă în problemele și grijile mărunte ale vieții.
Rugăciunea aduce luminare minții pentru a putea alege și face binele, iar amintirea lui Dumnezeu ne impulsionează să facem fapte bune, dându-ne tărie să împlinim poruncile Lui în viața de zi cu zi.
Conștientizarea faptului că Dumnezeu ne privește tot timpul ne va împiedica să ne comportăm oricum în societate.
În toate aceste feluri, rugăciunea ne ajută să devenim mai curați sufletește, iubitori, responsabili, înțelegători cu neputințele celorlalți, răbdători și înțelepți, căci prin rugăciune luăm de la Dumnezeu din însușirile Lui, precum și darul și puterea de a face tot binele.
Psalmul 142
“Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.”