Giulgiul din Torino – „Autoportretul” lui Iisus

Una din cele mai enigmatice relicve ale creştinismului este fără îndoială Giulgiul de îngropare a lui Iisus. Această pânză veche de in a apărut în mod straniu în Franţa, în jurul secolului XIV, iar apoi a fost păstrată în domul San Giovanni Battista din Torino.

Cine este omul de pe Giulgiu?

Pânza de in, Giulgiul de la Torino este un fenomen unic în istorie, întrucât poartă urmele şterse ale cadavrului unui bărbat flagelat, încoronat cu spini, răstignit, cu piroane înfipte în braţe şi în picioare şi împuns în coasta dreaptă. Acest obiect de mare preţ stârneşte în continuare un entuziasm religios exacerbat, supravieţuind vocilor critice, incendiilor, războaielor religioase şi ostilităţilor protestante de-a lungul timpului.

La una din expunerile publice ale giulgiului, un fotograf italian pe nume Secondo Pia a remarcat că imaginea de pe giulgiu restituia mereu pe placa fotografică chipul emoţionant al unui bărbat maiestuos, cu o faţă care semăna izbitor cu Iisus, aşa cum a fost el pictat în icoanele creştine.

Mai mult, pe trupul acestui bărbat misterios se puteau descifra vizibil semnele unor suplicii îngrozitoare care coincideau la rândul lor cu relatările biblice al Patimilor lui Hristos. Aceste fotografii au stârnit interesul a numeroşi cercetători: istorici, arheologi, fizicieni, medici legişti, chimişti şi teologi.

Investigaţii medicale şi dovezi

Pânza de la Torino este un obiect fascinant, o enigmă persistentă, care încă provoacă multe minţi luminate în a-i dovedi autenticitatea. În anul 1937, giulgiul a fost studiat mai îndeaproape de un medic legist, care a reuşit să preia de pe baza fotografiilor în culori, probe din particulele de suprafaţă ale pânzei, respectiv firele din zonele cu sânge şi alte bucăţi de ţesătură cu amprente importante.

Măsurătorile şi analizele au durat sute de ore şi au scos în evidenţă următoarele certitudini:

1.  Giulgiul este alcătuit dintr-o ţesătură de in scumpă, în formă de spic, rară, din secolul I, realizată într-un atelier sirian.
2. Prezenţa unui număr de 52 de polenuri de plante diferite între fibrele ţesăturii, plante care cresc numai în regiunile din Ierusalim, Edesa şi Constantinopol.
3.  Existenţa unor pete, urme de sânge şi de ser uman natural, curs din răni adevărate (a fost stabilită şi grupa sangvină AB IV).
4.  Urmele de sânge perfect conturate arată că trupul nu a fost scos din pânză prin mijloace mecanice, pentru că giulgiul nu prezintă deloc urme de alterare.
5.  Giulgiul nu este pigment, nici nu prezintă urme de culoare chimică, ceea ce atestă faptul că imaginea de pe Giulgiu nu a fost creată prin mijloace artificiale – nu este nici pictură, nici fals artistic.
6. S-a demonstrat că imaginea de pe giulgiu a apărut în urma unui proces fizico-chimic necunoscut, care prin deshidratare şi oxidare a fibrelor de in a produs o imagine detaliată, tridimensională.
7. Detaliile Giulgiului arată că omul înfăşurat în pânza de in a primit 120 de lovituri – executate din două părţi, a purtat pe cap o cunună de spini ascuţi’i în formă de cască şi nu de inel, a fost fixat de o cruce nu cu funii, ci cu piroane bătute nu în plame, ci în încheieturile dintre mână şi antebraţ şi a primit o lovitură de suliţă în coastă care a generat o scurgere masivă de sânge şi ser.

Toate aceste elemente converg spre convingerea că Giulgiul dela Torino este pânza de îngropare care a acoperit trupul lui Iisus din Nazaret, a cărui patimă este relatată în Evanghelii. Şansele ca giulgiul să fi fost produs de un falsificator sunt de 10%. Suprapunerea feţei Omului de pe Giulgiu cu feţele bizantine clasice ale lui Iisus Pancreatorul din icoanele de pe Sinai evidenţiază 170 de puncte de coincidenţă.

Autoportretul lui Iisus

Giulgiul este un autoportret al omului înfăşurat în pânză, un negativ cu inversiune cromatică perfect, imposibil de realizat de mâini omeneşti. Mai mult, cercetătorii au propus ipoteza că formarea imaginii de pe Giulgiu s-a făcut prin anastază sau Înviere. Asta deoarece pânza prezintă urme de oase, ceea ce sugerează faptul că pânza a trecut printr-un corp devenit transparent. Iar în momentul trecerii prin corp, a avut loc o radiaţie electromagnetică necunoscută, care a imprimat pe pânză imaginea corpului, întomcai ca un scaner. Absenţa urmelor de sânge de pe spatele pânzei atestă faptul că imaginea s-a format printr-o autoradiografie.

Dovada Învierii lui Iisus din morţi

Întipărirea imaginii s-a produs în două faze: mai întâi s-au tipărit petele de sânge sub care nu este nici o imagine, iar în al doilea moment, corpul a devenit transparent, gravitaţia obligând pânza să o colapseze şi să emane o lumină ultravioletă, absorbită de aer, care a înregistrat apoi topologia suprafeţei corpului.

Pânza Giulgiului a căzut printr-un corp care se dematerializa, ceea ce atestă ipoteza Învierii. Corpul a suferit atunci o reconstituire a sa într-un alt mod de existenţă, şi nu doar o simplă reanimare. Vorbim aşadar despre un corp spiritual, capabil să se dematerializeze şi să se rematerializeze, să dispară şi să reapară conform voinţei Celui care îl animă.

Pentru cei care cred cu toată inima în Iisus Hristos, Giulgiul este un martor tăcut al faptului că Omul de pe Giulgiu traversează două lumi: este în acelaşi timp on natural asemenea nouă – din trup şi sânge, dar e în acelaşi timp şi o fiinţă supranaturală de lumină divină.

Giulgiul mai arată realismul uman vizibil al Întrupării şi Patimii lui Hristos, cât şi cel duhovnicesc invizibil al Învierii şi Preamăririi Sale, fiind aşadar o dublă icoană, nefăcută-de-mână-omenească a lui Iisus Hristos, atât ca un rob al durerii, cât şi ca un Domn al Slavei.

Sărbătoarea Mahramei lui Iisus Hristos în calendarul ortodox

Până astăzi, Biserica ortodoxă a păstrat vie memoria giulgiului în mai multe forme. Cele mai importante sunt epitaful – pânza care se poartă în procesiune în Vinerea Mare şi antimistul – pânza de in sfinţită de episcop care se pune peste Sfintele Daruri la săvârşirea Sfintei Liturghii, reprezentând giulgiul lui Hristos.

Biserica Ortodoxă are şi o sărbătoare specială închinată giulgiului lui Hristos. Pe 16 august se face pomenirea Icoanei cele nefăcută de mână a Domnului nostru Iisus Hristos, sau Sfânta Mahramăa Domnului.