“Eu sunt Lumina lumii”, spune Mântuitorul. “Cel ce Îmi urmează Mie, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”. (Ioan 8, 12)
Dumnezeu este Cel care luminează ziua cu razele soarelui și noaptea cu licărirea stelelor. Vederea noastră trupească, și cu atât mai mult cea lăuntrică, este luminată de Hristos, numit și Soarele Dreptății, sau Răsăritul cel de Sus. Despre Mântuitorul, Sfântul Apostol Ioan spune că „la început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă, şi viaţa era lumina oamenilor.”
Poruncile pe care ni le-a lăsat Hristos, în special iubirea de Dumnezeu și iubirea aproapelui sunt călăuza noastră pe drumul care duce la Viață, și ele trebuie să lumineze întreaga noastră existență și toate activitățile de zi cu zi. „Umblaţi cât aveţi Lumina”, ne spune Mântuitorul, „ca să nu vă prindă întunericul„, referindu-se prin aceasta la Sine, căci El este lumina noastră. „Căci cel ce umblă în întuneric, nu ştie unde merge. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii.” (Ioan 12, 35-36).
Într-una din cântările care se săvârșesc în Postul Mare, se spune că “lumină sunt poruncile Tale pe pământ”. Iată deci calea pe care trebuie să umblăm pentru a avea lumina vieții. Împlinirea poruncilor Domnului ne ajută să rămânem neabătuți în urcușul nostru către Împărăția cerurilor, și ele ne luminează drumul pentru a ne păzi de ispitele înșelătorului vrăjmaș. „Din poruncile Tale m-am făcut priceput”, spune David în Cartea Psalmilor. „Pentru aceasta, am urât toată calea nedreptății. Făclie picioarelor mele este legea Ta, și lumină cărărilor mele.” (Psalmul 118, 104-105)
Mai spune Domnul că „luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi luminat; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care este în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult?” (Matei 6, 22-23)
Rugăciune pentru luminare
Această frumoasă rugăciune se regăsește în Cartea Psalmilor, la finalul celei de-a unsprezecea catismă, imediat după Psalmul 84. Este inspirată din rugăciunea pe care o rostește preotul în timpul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, înainte de citirea Sfintei Evanghelii. Atunci preotul se roagă pentru luminarea minții și inimii celor prezenți, spre a putea înțelege cele auzite și a viețui astfel după voia și poruncile Domnului.
“Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni Doamne, lumina cea nestricăcioasă a cunoștinței Dumnezeirii Tale, și deschide ochii sufletului nostru spre cunoașterea evangheliceștilor Tale propovăduiri.
Pune întru noi și frica fericitelor tale porunci, ca astfel călcând cu totul poftele trupești, viețuire duhovnicească să petrecem, cugetând și făcând cele sunt plăcute Ție.
Că Tu ești luminarea, și sfințirea, și mântuirea sufletelor noastre, și Ție slavă înălțăm: Tatălui, și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, amin”