Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este Praznic Împărătesc, şi aminteşte de aducerea Pruncului Iisus la templul din Ierusalim, de către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi de Dreptul Iosif, în a 40-a zi de la mântuitoarea Naştere a Domnului.
“Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului, precum este scris în Legea Domnului, ca orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului, şi să se dea jertfă precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
Şi iată, era un om în Ierusalim, cu numele Simeon. Şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu. Şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu, şi a zis:
„Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău ,în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău Israel”.
Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Şi i-a binecuvântat Simeon, şi a zis către Maria, mama Lui: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel, şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”.
Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aser, ajunsă la adânci bătrâneţi, şi care trăise cu bărbatul ei sşapte ani de la fecioria sa. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire in Ierusalim.” (Sf. Luca, 2,22-38)
Prin aducerea Domnului în templu se întâlnesc cele două legi: cea veche, a literei, şi cea nouă, a Duhului. Însuşi Mântuitorul Hristos, Care este dătătorul Legii, împlineşte porunca legii vechi, ca să ne elibereze de legea cea veche, chemându-ne astfel să o primim pe cea nouă, care înseamnă mântuirea nu din fapte, ci din credinţa în El, ca Fiu al lui Dumnezeu.
Dreptul Simeon este unul din traducătorii Pentateuhului (cele cinci cărţi ale Vechiului Testament), din ebraică în greacă. Tradiţia Bisericii spune că pe când traducea din Proorocul Isaia, ajuns într-un loc unde spunea: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu“. Îndoindu-se că o fecioară poate naşte, a înlocuit cuvântul “fecioară” cu “femeie”. Atunci îngerul Domnului l-a mustrat pentru necredinţa sa, şi i-a zis: „Nu vei gusta moartea pâna ce nu vei vedea pe Cel ce se va naste din Curata Fecioară, Hristos Domnul“. (Luca 2, 25-26).Astfel, ajuns la adânci bătrâneţi, dreptul Simeon a văzut pe Pruncul Iisus, L-a binecuvântat şi cu bucurie a cerut de la Dumnezeu slobozire, precum i-a fost făgăduit lui.
Prin această cântare, Dreptul Simeon vrea să spună că cel care a primit pe Iisus poate muri în pace, în nădejdea învierii, împăcat cu Dumnezeu, slobozit de păcat şi de tirania morţii veşnice.
Tot la Întâmpinarea Domnului, Dreptul Simeon îi prevesteşte Preacuratei Fecioare durerea şi sfâşierea pe care răstignirea Fiului ei i-o va pricinui, zicând că prin sufletul ei va trece sabie.
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului a rămas ca o practică de îmbisericire a copiilor nou-născuţi, sau ca o datorie a mamelor de a-şi aduce pruncii în biserică la 40 de zile de la naştere, pentru curăţirea lor şi pentru închinarea pruncilor la sfintele icoane.