Despre minunata ÎNTRUPARE a lui Dumnezeu – Sfinții Părinți

Nașterea Domnului

Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca pe om să-l facă dumnezeu, după har. Așa cum frumos spune Sfântul Ioan Gură de Aur, dacă cineva se îndoiește că va ajunge fiu al lui Dumnezeu, să se încredințeze de aceasta prin faptul că Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, S-a făcut Fiu al omului.

Purtarea de grijă părintească a lui Dumnezeu față de noi dăinuiește dinainte de veacuri. Căci Hristos, Fiul cel iubit al Tatălui ceresc S-a născut mai înainte de veci, din Tatăl, fără de mamă, și sub vremi, din mamă fără de tată.

Nașterea Domnului

O altă mare minune pe care Dumnezeu a făcut-o, pentru a o slăvi pe Preacurata Fecioară Maria, a fost ca Maica Domnului să rămână fecioară și după naștere. Hristos Și-a pregătit El Însuși în Fecioara Maria trupul, ca biserică nespurcată și curată de orice răutate.

În Pruncul Iisus se găsesc două nașteri – una dumnezeiască, din veșnicie, și una pământească, în timp, care a avut foarte mulți martori. Atât de înfricoșătoare a fost nașterea Fiului lui Dumnezeu și locuirea Lui împreună cu oamenii, încât îngerii din ceruri s-au arătat slăvind cu cutremur pe Dumnezeu, cântând și dănțuind împreună cu cei care L-au cunoscut pe Mesia ca Dumnezeu adevărat și om adevărat.

Cine nu se va minuna de pogorământul Domnului, spune Sfântul Atanasie cel Mare:

“Sus slobod, și jos scris în condici. Sus Fiu, și jos rob! Sus bogat, și jos sărac! Sus închinat, și jos numărat intre tâlhari. Sus având scaun dumnezeiesc, și jos odihnindu-se în peștera proastă.

Sus, sânul cel necuprins al Părintelui ceresc, și jos, un loc hrănitor de dobitoace. Cel ce dezleagă păcatele Se înfașă, Cel ce hrănește pe toți este hrănit, Cel necuprins Se vedea Prunc, Cel ce sloboade izvoare Se împrumută de la sâni, Cel ce nu lipsește de nicăieri, nefiind scris împrejur într-un loc, se scria împrejur.“

Întruparea Fiului lui Dumnezeu este șansa pe care Dumnezeu o dă omului de a-și recăpăta starea cea dintâi și demnitatea de fiu iubit a Lui. Întruparea Domnului și nașterea Lui pe pământ arată chipul smereniei și blândeții lui Dumnezeu, căci El Dumnezeu fiind, om S-a făcut pentru noi.

Sărbătoarea Crăciunului este dar și bucurie, căci Dumnezeu nu ne-a lăsat să murim în păcatele noastre, ci ne-a cercetat cu milă și cu dragoste, și prin harul înfierii, ne-a făcut din nou moștenitori ai Împărăției Cerurilor.

Hristos este jertfa de milostivire gătită de Dumnezeul Tatăl pentru mântuirea noastră, a fiilor pierduți și înstrăinați. “Eu sunt Pâinea Vieții. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.” (Ioan 6, 48-51)

Sfântul Atansie cel Mare spune că nașterea Domnului din Fecioară nu s-a făcut fără rost.: “Nu fără rost S-a înfășat El în scutece; nu fără rost suge sânul; nu fără rost S-a culcat în ieslea necuvântătoarelor.”

Ci ca să-l îndrepte pe Adam cel întâi zidit, cel zidit din țărână. Se înfașă cu scutece ca să dezlege lanțurile păcatelor noastre. Sâni a supt ca să izvorască laptele darului, pe care l-a izvorât din coasta Sa. S-a culcat în iesle ca să îndrepte necuvântarea omenirii și să Se facă pe Sine Însuși hrană pentru noi.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că “Hristos S-a asemănat cu noi pentru că S-a născut din femeie, dar pentru că nu S-a născut din sânge, nici din voia trupului sau din sămânță bărbătească, ci de la Duhul Sfânt, ne arată nouă nașterea cea mai presus de noi, și nașterea cea viitoare pe care ne-o va dărui noua de la Duhul“.

Așa precum Dumnezeu S-a pogorât pe pământ, așa și omul este chemat să urce la cer. Așa cum Dumnezeu a primit a lua trup din Fecioara Maria, așa și omul trebuie să se nască din nou, din apă și din Duh, adică să se boteze și să primească Duhul Sfânt și să se îndumnezeiască.

Așa cum, prin umbrirea Duhului Sfânt, Maica Domnului a luat în pântece pe Mântuitorul Hristos, așa și omul, prin venirea Duhului Sfânt, trebuie să-L întrupeze pe Hristos în inima, în mintea și în toată ființa sa.

În acest sens, Sfinții Părinți spune despre viața noastră că este o naștere continuă, o strădanie permanentă pentru a-L sălășlui pe Hristos Dumnezeu în ființa lui.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Don`t copy text!