Noi toți suferim de mândrie și de egoism, și suntem bolnavi sufletește. Om sănătos înseamnă om smerit. Sănătate sufletească este când omul este eliberat de păcate, când nu are boli sufletești, când nu suferă nici de gelozie, nici de invidie, nici de judecarea aproapelui, nici de obrăznicie, nici de mândrie și egoism.
Egoismul este cauza tuturor relelor și rana îngrozitoare care ne provoacă toată durerea păcatului. Smerenia este virtutea cea mai îmbucurătoare pentru om și pentru Dumnezeu. Egoismul nostru devine pricina datorită căruia diavolul ne lovește cu patimi, cugete rele. Se apropie de noi pentru că nu avem smerenie adevărată, veșmântul dumnezeirii. Diavolul nu se poate apropia de omul smerit, nici nu poate locui în el.
Să fim cu luare aminte la purtarea noastră, să nu fie necuviincioasă. Ci să trăim în cumințenie și atenție. Să nu nesocotim îndelungă răbdarea lui Dumnezeu. Hristos apreciază strădania omului, și când se străduiește, El îi dă ocazia să se îndrepte. Să cercetăm milostivirea și îndrumarea lui Dumnezeu, că să ne smerim sufletește în fața Lui.
Fără smerenie, nici o lucrare nu împrăștie mireasmă. E ca și când am spune că nici o mâncare nu este gustoasă dacă nu pui sare. Dacă nu pui smerenie în ceea ce faci, nu are nici un sens. Nici gust, nici frumusețe, pentru că nu are în ea conținuturile care vindecă. Căci mândria este otravă, distruge totul. Orice conținut de folos ar cuprinde sufletul, îl otrăvește, îl anulează definitiv. Fără să ai mândrie, nu-l poți judeca pe om.
Faptele lipsite de smerenie nu-l fac pe om fiu al lui Dumnezeu. Nimeni nu poate urca spre înălțimi, dacă nu coboară, dacă nu se apleacă, dacă nu îngenuncheză, dacă nu este preocupat de a izgoni toate ispitele. Fără smerenie, nu înaintăm. Ispitele pregătesc smerenia. Alt drum nu există.
Nenumărate sunt milele lui Dumnezeu față de noi, și din iubire pentru noi S-a răstignit. Dumnezeu este același, nu se schimbă niciodată. Dacă nu avem în noi conștiința iubirii lui Dumnezeu, ne vom clătina. Întreaga viață a Domnului nostru Iisus Hristos nu este altceva decât un exemplu de smerenie, ca să ne ajute să ne smerim cugetele noastre, căci mereu vrem să avem mai mult și să satisfacem egoismul nostru întunecat.
Viața lui Hristos, de la nașterea Lui, și până la răstignire, nu este altceva decât o lecție cutremurătoare de smerenie. Prin smerenie l-a învins Hristos pe diavol. Iar omul a fost înfrânt de diavol prin egoismul său. Așa și acum, când facem ascultare la strigătele diavolului, la cugetele cele rele, la mândrie, la egoism, la împotrivire, ne înfumurăm, și facem greșeli în gândire, în vorbire, în gesturi urâte și multe altele. Smerenia nu ne lasă să alunecăm, să păcătuim grav. Însă când ne cuprinde mândria, căderea noastră va fi prăpăstioasă. Hristos a propovăduit pretutindeni iubirea și iertarea, prin smerenia Lui. De aceea, smerenia este frumusețea creștinilor.