Așa cum Dumnezeu nu caută la fața omului, ci la inima lui, tot așa trebuie să procedăm și noi în relațiile cu cei din jur.
Oricât de mult ar putea exprima ținuta, figura sau gesturile cuiva, niciodată nu poți ști ce este în inima lui dacă nu i te adresezi pe această frecvență spirituală.
Oamenii au nevoie ca ceilalți să-i înțeleagă, să empatizeze cu suferințele și bucuriile lor. Pentru aceasta, trebuie să privim dincolo de aspectul unui om și să nu judecăm sau să interpretăm vreodată un gest exterior, o privire, sau un cuvânt fără să încercăm să pătrundem în sufletul lui.
A pătrunde sufletul unui om înseamnă să te apropii de el cu dragoste și blândețe și să îți arăți disponibilitatea de a-l asculta, de a-l ajuta.
Din păcate, comunicarea care există astăzi între oameni este distantă, rece, impersonală. Este marcată de egoism, orgoliu și interes personal, nicidecum de dragoste și empatie.
Oamenii sunt tentați să-i observe pe cei din jur doar fizic, fără să privească la sufletul lor.
Sfântul Nicolae Velimirovici ni-L dă exemplu pe Mântuitorul, Care „n-a făcut niciodată vreo observație asupra trupului vreunui om.
El nu a spus lui Zaheu: „Cât de mic ești!” Nici lui Iuda: „Cât de urât ești!” Nici slăbănogului: „Cât de slab ești!” Nici celui lepros: „Miroși urât!”
Nu numai că nu a judecat după trup, ci a căutat direct la suflet și S-a preocupat de restaurarea lor.
„A comunicat neîntrerupt cu realitatea din oameni, în aceste cazuri sufletul vorbea sufletelor, vindeca și ridica sufletele”.
A considerat că a vorbi despre trupurile oamenilor este la fel de superficial ca a vorbi despre hainele lor. Or, societatea actuală este marcată de acest cult al imaginii, al al frumuseții și perfecțiunii fizice.
„[…] când îți vorbește omul, nu te gândi la trupul lui, ci privește în sufletul său, cercetează sufletul său, desfătează-te cu sufletul său și îl vei înțelege”.
Nu putem privi sufletul unui om decât dacă privirea noastră este purificată și curățită de ochiul „cel rău”. Trebuie să privim la sufletele oamenilor așa cum privește Dumnezeu la ele.
„[…] când vorbești cu un om, nu cugeta la trupul tău sau al lui, ci cugetă la sufletul tău și al lui, repetând în sine-ți cuvintele: „Acum vorbește sufletul către suflet, și sufletul comunică cu un suflet”.
O astfel de percepție asupra relațiilor dintre suflete ne poate ajuta să accedem o comunicare reală și profundă.
„Atunci vei simți prezența lui Dumnezeu între voi doi. Vei fi înțelegător și vei înțelege”.
_____________________________________
Sursă: Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, trad. Pr. Teofil Petrescu, Editura Sophia, București, 2006, pp. 202-203: http://altarulcredintei.md/cand-iti-vorbeste-omul-priveste-in-sufletul-sau/