„Orice are leac pe lumea asta atâta vreme cât crezi în Dumnezeu” – Manuela Hărăbor

O actriță apreciată pentru talentul natural, o femeie frumoasă, profund spirituală și mamă a unui copil cu autism, Manuela Hărăbor are multe de împărtășit din experiența bogată și vistieria inimii sale mari.

Într-un interviu acordat Marinei Almășan, Manuela vorbește despre lucrurile cu adevărat importante și valoroase în viața aceasta.

Constată cu mâhnire că lumea în care trăim astăzi promovează non-valoarea. Păcatul este considerat virtute, pentru că așa o cere spiritul veacului acestuia, iar virtutea o rușine.

Tinerii de azi nu mai au parte de un învățământ de calitate, iar noile generații duc lipsă de modele demne de urmat.

Soluția nu trebuie căutată la nivel înalt sau în afara noastră. Totul este înăuntru. Schimbarea trebuie să vină de la fiecare persoană în parte. Iar unul din pașii cei mai importanți în acest sens este întoarcerea la Dumnezeu.

„Ne putem complace să trăim „strâmb” sau nu. Depinde de noi. Un lucru e cert. Dumnezeu a creat lumea, și salvarea ei vine doar prin credința în El, asumată și trăită. Orice are leac pe lume asta, atâta vreme cât crezi în Dumnezeu”.

Cel mai „eficient” leac împotriva necazurilor, dezamăgirilor, durerilor și neîmplinirilor este cu siguranță credința în Dumnezeu. Este singurul lucru care poate alina, mângâia, șterge și curăța răni și neputințe.

„[…] asta e minunea pe care o face Dumnezeu cu fiecare dintre noi. Pentru fiecare lacrimă vărsată, îți trimite în schimb milioane de clipe de bucurie, care șterge din memoria sufletească orice durere”.

Capacitatea de a răzbi în încercări și puterea de a merge mai departe nu sunt ale noastre. Dumnezeu este Cel Care ne întinde de fiecare o mână de ajutor.

„Fiecare dintre noi avem de dus o cruce, și fără ajutorul lui Dumnezeu, ne-am cocoșa sub povara ei. Dumnezeu ne întărește și ne dă putere să o ducem, atâta vreme cât o acceptăm și nu ne împotrivim”.

Această acceptare înseamnă, în termeni duhovnicești, smerenie, sau deplină încredere în pronia lui Dumnezeu.

„Puterea vine din smerenie și umilință, în sensul cel mai frumos al cuvântului”, adică al acceptării voii lui Dumnezeu.

„Umilința aceea frumoasă din rugăciunea copilașului: „Eu sunt mic, Tu fă-mă mare. Eu sunt slab, Tu fă-mă tare”. În fața lui Dumnezeu suntem niște copii toată viața noastră. Nu spunem noi și atunci când suntem cărunți: „Tatăl nostru, Care ești în ceruri?”

Niciodată nu trebuie să cădem în ispita de a crede că Dumnezeu nu ne aude. Chiar și atunci când cerem insistent ceva și nu ne răspunde, El ne aude, dar nu împlinește cererea pentru că poate nu ne este de folos.

„Totul moare pe pământul acesta dacă nu are binecuvântarea lui Dumnezeu. Până și ce considerăm noi cea mai mare iubire”.

_____________________________

Sursă: http://femeide10.ro/manuela-harabor-un-barbat-poate-fi-de-nota-zece-atunci-cand-devine-stalpul-familiei-cand-are-grija-si-dragoste-pentru-femeia-si-copiii-lui/