ÎNGERII ajută sufletele celor care POSTESC miercurea și vinerea

Postul de miercuri și vineri este o practică străveche ce își are originea în primele veacuri ale Bisericii creștine.

Este o moștenire sfântă de la primii creștini, care au fost martori ai învățăturii Mântuitorului Hristos. Se cuvine deci să o păstrăm cu evlavie și să o transmitem mai departe copiilor noștri.

Puțini dintre noi știu că cele mai multe obiceiuri sau tradiții bisericești sunt consemnate într-un document care datează dintr-o perioadă apropiată Sfinților Apostoli, numit „Didahia”.

Aici găsim informații despre cinstirea duminicii, botezarea prin cufundare, împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, despre posturi și multe alte practici de mare importanță pentru creștinii din toate timpurile.

A fost descoperit în anul 1873 de Mitropolitul Filotei Vrieniu în Biblioteca Sfântului Mormânt din Constantinopol, și făcut public în anul 1883.

Referitor la postul de miercuri și vineri, în Didahia, la capitolul al 8-lea, se spune așa: „Dar voi să ajunați miercurea și vinerea”. Pentru cei care nu știu, a ajuna înseamnă să nu mănânci nimic până seara.

Sfântul Petru, Episcop al Alexandriei, care a suferit mucenicia în vremea împăratului păgân Dioclețian, explică semnificația postului de miercuri și vineri:

„În a patra zi (miercuri) și vinerea… se cuvine nouă să postim după tradiție…, căci în a patra zi, sfat nelegiuit au făcut iudeii asupra Domnului, iar vinerea, fiindcă pentru noi a pătimit El”.

Conștiința fiecărui creștin îl îndeamnă să postească în aceste două zile din săptămână, ca semn de prețuire, cinstire și amintire a pătimirilor Mântuitorului. Căci El S-a jertfit pentru fiecare dintre noi, și a murit în locul fiecăruia dintre noi, pentru păcatele noastre.

Se cuvine deci ca măcar această vremelnică jertfă să aducem în schimb iubirii Lui de oameni, ostenindu-ne trupul cu foamea și setea.

Miercurea este ziua în care creștinii cugetă la vinderea Mântuitorului de către Iuda, și prin postul lor, arată că iubesc mai mult părtășia cu Dumnezeu decât plăcerile acestei lumi (mâncarea, băutura, desfătarea).

Vinerea este ziua în care Domnul a fost răstignit pe Cruce, răbdând dureri îngrozitoare, batjocoriri, scuipări, bătăi, loviri și moarte cumplită. Prin postul de vineri ne arătăm nu indiferenți față de jertfa Mântuitorului, ci recunoscători față de tot ce a făcut Dumnezeu pentru mântuirea noastră.

________________________________________

Călugărul Ilie Galaction de la Mănăstirea Sihăstria ținea cu mare evlavie zilele de miercuri și vineri. Deși era în vârstă, nu gusta nimic până seara în aceste două zile.

Întrebat fiind de un ucenic de-al său de ce nu mănâncă mai devreme, căci ziua este mare iar el este bătrân, Părintele i-a povestit vedenia unui sfânt.

– „Odată un sfânt a văzut că duceau un mort la groapă. În față și în spate îl însoțeau doi îngeri frumoși.
– „Cine sunteți voi?”, a întrebat sfântul.
– „Eu mă numesc Miercuri”, „iar eu Vineri”, i-au răspuns îngerii. Am venit aici, cu poruncă de la Domnul, să ajutăm acest suflet, pentru că toată viața lui a postit miercurea și vinerea, ca să amintească de Patimile Domnului”.

„De atunci nu am mâncat niciodată în aceste zile, ca să mă ajute și pe mine „Miercuri” și „Vineri” la ceasul morții mele”.

Iată cât de mari sunt darurile lui Dumnezeu pentru cei care se sârguiesc să postească în aceste două zile.

Dar noi nu trebuie să postim și să împlinim poruncile Domnului pentru răsplată, ci din dragoste, iar Dumnezeu va ști să dea fiecăruia cele de trebuință la vremea potrivită.

___________________________________

Surse bibliografice:

1. Ion Andrei Țârșescu, Minuni ale Sfinților Îngeri, Editura Bunavestire, Bacău, 2002, p. 213

2. Creștin Ortodox, Didahia: https://www.crestinortodox.ro/religie/didahia-128319.html

3. Ziarul Lumina, Răspunsuri duhovniceşti: De ce postim miercurea, vinerea şi chiar lunea? http://ziarullumina.ro/raspunsuri-duhovnicesti-de-ce-postim-miercurea-vinerea-si-chiar-lunea–6780.html