Într-un interviu recent realizat cu Ieromonahul Savatie Baștovoi, acesta răspunde la câteva întrebări despre credință și Dumnezeu, care le frământă în general pe femei.
Răspunsurile sale pot fi găsite în cartea numită „Dumnezeu povestit pe înțelesul unei femei”, apărută la Editura Cathisma în anul 2017.
Iată una din întrebările la care multe dintre noi am vrea să știm răspunsul:
„E păcat să pun rufe la spălat duminica și în zile de sărbătoare? Ce fac dacă sâmbăta e sărbătoare, iar duminica e duminică, când spăl? Ce alte lucrări sunt interzise în zile de duminică și sărbătoare?”
Părintele Savatie spune că a citit în întregime Nomocanonicul și nu a găsit acolo nici un canon care să pună interdicție asupra muncii, indiferent de ziua în care ar fi ea desfășurată.
Există însă o diferență între muncile care sunt considerate „lucru”, și altele care care sunt activități importante pentru gospodărie, care nu necesită amânare și nu sunt direct legate de persoana noastră.
„De pildă, nu spălăm, nu tăiem și nu aprindem focul, dar mulgem vaca”.
Până în secolul al 16-lea, cărțile de învățătură și Patericul nu conțin mărturii despre pedepsirea de către Dumnezeu a celor care au lucrat în zi de duminică.
Începând cu secolul al 18-lea însă, au apărut foarte multe istorioare în mediul bisericesc, prezentate în pilde, care inspiră frică și teamă celor care vor să muncească duminică.
Părintele Savatie crede că aceste povestiri se datorează faptului că mulți din iudeii creștinați au păstrat obiceiuri și viziune iudaice vechi.
În zilele de duminici și sărbători este bine să acordăm mai mult timp aspectelor duhovnicești din viața noastră, îndeosebi rugăciunii și faptelor bune – participarea la Liturghie și alte slujbe ale Bisericii, cercetarea bolnavilor, facerea de bine, citirea de cărți sfinte, contemplație.
Se recomandă așadar să petrecem cât mai mult timp în prezența lui Dumnezeu. În acest sens, Părintele Savatie spune că orice lucrare care nu ne solicită mult timp sau nu ne răpește mintea n-ar trebui să fie ceva condamnabil.
„O mașină care învârte niște rufe nu ne împiedică să citim și chiar să ne rugăm. La fel și gătitul unei mâncări sau spălatul unui copil”.
Păstrarea minții la Dumnezeu și a duhului de rugăciune trebuie urmărită nu doar în duminici și sărbători, ci în toate zilele vieții noastre, în tot ceasul și-n tot locul. Părintele Arsenie Papacioc spunea că cine se roagă numai când se roagă (adică la program), acela nu se roagă deloc.
De la Sfântul Ioan Casian, care a trăit în secolul al 4-lea, aflăm că monahii egipteni împleteau coșuri în timpul slujbei și apoi veneau la Biserică.
„Munca nu doar că nu poate fi un păcat, ci este o condiție a virtuții. Hărnicia era considerată de către marii sfinți ai Patericului o virtute care reflectă o înaltă stare duhovnicească, la fel cum este și la poporul nostru”.
Marii pustnici lucrau necontenit, pentru a nu cădea în lenevire. Împleteau coșuri ziua și noaptea, rostind neîncetat rugăciunea inimii.
Sfântul Antonie cel Mare, pe când se afla odată în pustie, a căzut în lenevie și întunecare de gânduri. Și rugându-se lui Dumnezeu, L-a întrebat ce să facă pentru a se mântui. Și ieșind afară, a văzut pe cineva șezând așa cum ședea el, împletind o funie.
„Apoi sculându-se de la lucru și rugându-se, și iarăși șezând împletind funia. Acesta era îngerul Domnului, trimis spre îndreptarea și întărirea lui Antonie. Și a auzit pe înger zicând: așa fă și te mântuiește”.
Însuși Mântuitorul Hristos a fost învinuit de farisei și cărturari că lucrează sâmbăta (care era ținută la ei cum este ținută duminica la noi). Iar El a dezlegat această dilemă, zicând:
„Fățarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, și nu-l duce să-l adape?” (Luca 13, 15)
„Eu știu că la mănăstiri, dacă se zburlește duminica a ploaie și riscă să-și piardă fânul, aleargă și-l adună. La fel fac focul, fac mâncare și slujesc oaspeții, după care spală vrafuri de blide, cum e și firesc”.
________________________________________________________________________________________________________
Sursă: Savatie Baștovoi, Dumnezeu povestit pe înțelesul unei femei, Cap. 13, Editura Cathisma, pp. 46-49