Adevărata DRAGOSTE nu se scârbește de nimeni, nu judecă pe nimeni, nu-și bate joc de nimeni, nu mâhnește pe nimeni – Părintele Ammona

Mântuitorul ne-a arătat, prin pilda vieții sale pământești și chiar a morții Sale, chipul dragostei celei adevărate.

Ne-a arătat o dragoste care se jertfește pentru aproapele, care iartă pe păcătoși, care se roagă pentru vrăjmași, care se poartă cu smerenie și blândețe față de toți.

La rândul lui, Sfântul Apostol Pavel ne-a dat cea mai autentică definiție a ei, prin care ne putem verifica propria dragoste, pe care pretindem că o avem:

„Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă” (Corinteni I, 13, 4-7).

Nici un lucru pe care îl facem nu are valoare dacă este lipsit de dragoste. „Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt” (Corinteni I, 13, 1).

După cuvântul Apostolului, Părintele Ammona spunea că oricâte fapte bune sau mărețe ar săvârși cineva, dacă nu sunt izvorăsc din iubire, nu au nici un folos.

„Dar poate întrebați: „Cum se poate să dea cineva toate ale sale săracilor, fără să aibă dragoste?” Nu milostenia este dragostea desăvârșită, ci felul ei.

Sunt mulți care pe unii îi miluiesc, iar pe alții în nedreptățesc. Pe unii îi primesc, iar pentru alții au pomenire de rău.

Pe unii îi apără, iar de alții își bat joc. Simpatizează pe străini și urăsc pe ai lor. Dar aceasta nu este dragoste. Nu este”.

Iată cât de ușor putem verifica dacă avem dragoste adevărată. Dacă nu avem preferințe, dar nu facem separație între oameni, dacă ne purtăm la fel de frumos cu toți semenii noștri, inclusiv cu cei care ne fac rău.

„Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36).

În aceste cuvine se cuprinde dragostea la care ne-a chemat Dumnezeu. Iubirea noastră trebuie să se asemenea iubirii pe care Dumnezeu o are față de toți oamenii. Așa cum El face să răsară soarele peste toți, și peste cei buni și peste cei răi, tot așa dragostea noastră trebuie să fie aceeași pentru toți.

„Adevărata dragoste nu urăște pe nimeni, nu-și bate joc de nimeni, nu judecă pe nimeni, nu mâhnește pe nimeni, nu se scârbește de nimeni. Nici de creștin, nici de necreștin, nici de străin, nici de păcătos, nici de desfrânat, nici de necurat”.

Mai mult, spune avva Ammona, cel care iubește cu adevărat simte mai multă compasiune, milă și dragoste față de cei bolnavi sufletește.

„Iubește mai mult pe păcătoși, pe bolnavi și pe nepăsători. Pentru aceștia îi doare, îi pare rău și plânge. Suferă mai mult cu cei răi și cu cei păcătoși, decât cu drepții. Și astfel urmează lui Hristos, Care a chemat pe păcătoși la pocăință, mâncând și bând împreună cu ei.

Cine are dragoste adevărată, pe toți îi iubește, pe toți îi miluiește, pentru toți se roagă”.

___________________________________________________________________________________________________________

Sursă: Comorile pustiei, Cuvioși părinți egipteni, Vol. 3, Editura Anastasia, 1995: https://www.urcusspreinviere.ro/924/care-este-dragostea-cea-adevarata/

loading...

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

    Răspunde corect la următoare operație aritmetică *