Rugăciune pentru ziua de marți

Am selectat câtva fragmente dintr-o rugăciune mai lungă scrisă de Sfântul Chiril al Turovului pentru dimineața zilei de marți.

Este o rugă închinată Sfântului Botezătorul, care este prăznuit în fiecare zi de marți a săptămânii.

Rugăciunea de marți

Sfântul Ioan este cel mai mare dintre prooroci și un mare dascăl al pocăinței.  Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nimeni înaintea lui nu mai trăise într-o osteneală duhovnicească și trupească atât de mare. Lipsit de harul Sfântului Duh pe care l-au primit oamenii după arătarea Mântuitorului, asceza sa a fost săvârșită prin puterile sale firești, omenești.

El viețuia singur în pustia Iordanului, hrănindu-se cu miere și lacustă, nevorbind cu nimeni, ci doar cu Dumnezeu. Atât de mare era Sfântul Ioan Botezătorul încât Dumnezeu-Tatăl grăia către el, spunându-i ce să facă.

Curajul de a-l înfrunta chiar și pe Împăratul Irod era nespus de mare, netemându-se de stăpânirea și puterea lui pământească. Spunea tuturor adevărul în față, sfătuindu-i pe toți să viețuiască drept și cinstit. Nu se înfricoșa nici de ostași, nici de vameși, ci osândea păcatele pe față.

Din pilda vieții sale ascetice putem învăța smerenia, umilința inimii, simplitatea, ascultarea desăvârșită de Dumnezeu, rugăciunea neîncetată și mărturisirea credinței adevărate chiar și cu prețul vieții.

Sfântul Ioan Botezătorul ne arată calea cea mai scurtă care duce la mântuire: pocăința. Ea presupune renunțarea la vicii și începerea unei vieți noi, marcate de virtuți și nu de patimi, a unei vieți curate, bineplăcute lui Dumnezeu.

 

Rugăciune pentru ziua de marți

Botezătorule al lui Hristos, propovăduitorule al pocăinței! Nu mă trece cu vederea pe mine, cel ce mă pocăiesc, ci alăturându-te cereștilor puteri, roagă-te Stăpânului pentru mine, nevrednicul robul tău, cel schilav și neputincios, care cad în necazuri multe, istovit de gândurile înviforate ale minții mele.

Că iată, stau înainte fiind pârât de faptele mele negre, cu multe poveri fiind acoperit, pustiit de patimile vieții, și zac în noroiul faptelor mele, stăpânit de tulburare, fără să am sprijin din vreo parte, acoperind bubele sufletului meu cu zdrențele de rușine ale păcatului, rătăcit de la calea dreaptă care duce în viață, abătut pe cărarea fărădelegii, din toate părțile strâmtorat de gândurile minții mele.

Pironită e mintea mea de lucrurile pământești, și ce să fac nu știu, nici de cine să mă apropii ca să mântuiască sufletul meu, fără numai de tine, Ioane, Mergătorule-înainte, că te știu mai mare decât toți, că tu te-ai învrednicit să te atingi de creștetul Preacuratului Miel al lui Dumnezeu, Celui ce ridică păcatele lumii întregi, pe Care roagă-L pentru săracul și smeritul meu suflet, ca măcar acum, din ceasul al unsprezecelea, purtând jugul lui Hristos, să primesc și plata cea bună din mâna Domnului, ca nu cândva să mă ajungă seara, să nu mai răsară soarele și să mă cuprindă noaptea cea de spaimă și înfiorare și întunericul cel adânc.

Ca nu cândva să rămân în afara ușilor sfintei cămări de nuntă, bătând fără nici un spor, având candela stinsă prin trândăvire și lenevire, și atunci să se arate deșartă nădejdea mea.

Pe tine te rog, și la tine cad: nu mă lepăda de la ocrotirea ta, ci ridică-mă pe mine sărmanul, cel căzut cu păcate multe! Înnoiește sufletul meu prin pocăință, care este al doilea botez, că tu ești începător amândurora: prin botez speli păcatele strămoșești și prin pocăință curățești întinarea sufletului.

Curățește-mă pe mine păcătosul: buze nevrednice strigă către tine, și sufletul cel spurcat se roagă, inima necurată suspină din adânc. Tinde dreapta ta preacurată, smulge-mă din mâinile vrăjmașilor mei, ca nu cândva viclenii draci să-mi oprească sufletul după despărțirea de trup, și să nu zică: „Aceasta este ziua pe care am așteptat-o!”

Doamne al meu, Iisuse Hristoase! Pentru rugăciunile Sfântului Ioan Botezătorul Tău, nu mă da dracilor, ca să nu se bucure și să se laude, zicând: „Iată, ai ajuns în mâinile noastre!”

Iubitorule de oameni, Împărate Atotputernice! Stinge amenințarea lor și doboară trufia lor semeață, că știu Doamne mulțimea păcatelor mele, că nu au număr, însă nădăjduiesc în marea îndurărilor Tale, mă întorc ca fiul risipitor, primește-mă ca pe unul din argații Tăi”.

____________________________________________________________________________________________________________

Sursă: Sfântul Chiril al Turovului, Rugăciuni pentru fiecare zi a săptămânii și canoane de pocăință, Editura Sophia, 2015, Rugăciuni pentru ziua de marți, pp. 31-35

loading...

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

    Răspunde corect la următoare operație aritmetică *