Rugăciunea Sfântului Serafim pentru îndepărtarea DEZNĂDEJDII și ÎNTRISTĂRII

Sfântul Serafim de Sarov recomanda celor cuprinși de deznădejde din pricina păcatelor să rostească mai des rugăciunile scrise de Sfântul Antioh Pendectul din Palestina.

Cuvintele lor aduce sufletul într-o stare de profunzime și de căință curată, care preface deznădejdea în nădejde de mântuire.

Cu cât mai sinceră este starea cu care ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai mare este pacea și bucuria pe care le vom simți în urma rugăciunii.

Pentru a gusta din dulceața iertării pe care Dumnezeu o dă în dar celui care se pocăiește, nu trebuie să ascundem nimic, nici să ne îndreptățim pentru greșelile noastre.

Ci cu umilința fiului risipitor care conștientizează și gravitatea faptelor sale și bunătatea Părintelui său, se întoarce cu inima înfrântă și smerită dar plină de nădejde, cerând iertare.

Ori de câte ori cădem, să nu zăbovim în mâhnire, învârtoșându-ne inimile, ci îndată ridicându-ne să ne căim pentru greșeală și să cerem ajutor de la Dumnezeu spre îndreptarea noastră.

„Să nu uităm să ne întoarcem de îndată fața către preamilostivul nostru Dumnezeu și să nu ne lăsăm pradă nepăsării și deznădejdii din pricina gravelor și nenumăratelor noastre păcate”.

Cu cât stăruim mai mult în întristare cu atât mai rău vom cădea în greșeli, pentru că tristețea este de la diavol și ea împiedică pătrunderea luminii lui Dumnezeu în suflet.

„Deznădejdea noastră este bucuria desăvârșită a vrăjmașului”.

Cel care se luptă cu deznădejdea, nepăsarea și întristarea va vedea negreșit mila Domnului, Care pe toate le aduce de la neființă la ființă și îl preschimbă pe păcătos într-un om drept.

 

 

Rugăciune la vreme de deznădejde

Stăpâne şi Doamne al Cerului şi al pământului şi Împărate al tuturor veacurilor! Binevoieşte a-mi deschide uşile pocă¬inţei, căci întru întristarea inimii mă rog Ţie, adevăratul nos¬tru Dumnezeu, Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, Lumi¬na lumii.

Nu mă trece cu vederea în marea Ta bunătate şi primeşte-mi rugăciunea. Apleacă-ţi urechea la rugăciunea mea şi iartă-mi tot răul pe care l-am făcut din propria mea voie. Iată, caut odihna, şi totuşi nu o aflu căci n-am dobândit iertarea şi pacea conştiinţei. Insetez după pace, dar nu o aflu în mine, în adâncul greşelilor mele.

Auzi, o, Doamne, o inimă care cu lacrimi Te caută pe Tine. Să nu te uiţi la faptele mele rele, ci grăbeşte-Te să mă tămăduieşti căci sunt adânc rănit. Cu harul iubirii Tale de oameni dăruieşte-mi vreme de pocăinţă şi scoate-mă din adâncul faptelor mele celor rele. Să nu-mi răsplăteşti după dreptatea Ta şi nici după mulţimea păcatelor mele, căci astfel sunt pierdut, o, Doamne. Auzi-ma, Doamne, la ceasul deznădejdii mele.

Iată, lipseşte dintru mine duhul meu şi orice gând de îndreptare. De aceea, milostiveşte-te spre mine, cel căzut şi osândit din pricina păcatelor mele. O, Doamne, scapă-mă pe mine cel robit de faptele mele cele rele, încătuşat în lanţurile greşelilor mele. Tu singur ştii cum săi slobozeşti pe cei robiţi; şi Tu Cel ce ştii cele ascunse ale mele, vindecă-mi rănile cele nevăzute, dar ştiute doar de Tine. Deci, chinuit fiind în fel şi chip de durerile cele amare, alerg numai la Tine, Doctorul tuturor celor ce sunt îndureraţi.

Uşa celor ce bat de afară, Calea celor pierduţi, Lumina celor aflaţi în întuneric, Răscumpărătorul celor aflaţi în legături, Care pururea eşti răbdător faţă de păcatele noastre şi Care dai vreme de pocăinţă prin marea Ta iubire de oameni.

O, Tu cel pururea milostiv şi zăbavnic la mânie, străluceşte asupra mea, cel ce rău am căzut în laţul păcatelor mele, lumina Feţei Tale, o, Doamne. Şi, în nemărginită Ta dragoste, întinde-ţi mâna către mine şi ridică-mă din adâncul greşelilor mele. Căci numai Tu singur eşti Dumnezeul nostru, Carele nu te bucuri de moartea păcătoşilor, şi nu-Ţi întorci faţa Ta de la cei ce strigă către Tine cu lacrimi.

Auzi, Doamne, glasul robului Tău celui ce strigă către Tine şi străluceşte asupra mea celui ce sunt întru întuneric, Lumina Ta cea sfântă. Şi dăruieşte-mi harul Tău, căci sunt lipsit de orice nădejde, ca astfel să mă îndrept cu totul spre ajutorul şi tăria ce vin doar de la Tine.

Preschimbă-mi întristarea întru bucurie şi încinge-mă cu veselia ce vine de la Tine. Şi dăruieşte-mi să mă lepăd de faptele mele cele întunecate şi să mă bucur de pacea aleşilor Tai, o, Doamne, în locul de unde au dispărut toată durerea, suspinul şi întristarea.

Deschide-mi uşa împărăţiei Tale ca să pot intra împreună cu cei ce se bucură de lumina Feţei Tale, Doamne şi ca să dobândesc viaţa cea veşnică întru Hristos Iisus, Dumnezeul nostru. Amin.”

loading...

1 comentariu

  1. Serafim=oale+ulcele.singurul D-ul Isus

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *