Dacă am conștientiza cât de mare este înaintea lui Dumnezeu milostenia și facerea de bine, în fiecare zi am căuta să ajutăm pe cei lipsiți și aflați în nevoi.
Mântuitorul Însuși se ascunde în chipul celui necăjit, bolnav, alungat, străin, înfrigurat, înfometat, însetat, după cum a zis:
„Flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau, străin am fost și M-ați primit. Gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine (Matei 25, 35-36)”.
Dincolo de chipul celui sărman și împovărat se află Însuși Dumnezeu. El este Cel Care primește faptele noastre bune și ne răsplătește după negrăita Sa înțelepciune.
„Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 40).
Fericiți cei milostivi, că aceia vor fi miluiți de Dumnezeu. Niciodată nu trebuie să judecăm pe cei care cer milostenie. Dragostea noastră trebuie să acopere nevoile tuturor, indiferent că sunt păcătoși, de altă religie sau de alt neam.
Milostenia este de mai multe feluri, după cum ne arată Părintele Valentin Mordasov:
„Hrănește, îmbracă, muncește, fii de folos oamenilor, ajută un invalid, nu trece pe lângă un om fără un cuvânt blând, fii amabil, primește pe cel străin, împarte câștigul tău cu cel sărac. Amintește-ți că cei fără de adăpost, cei lipsiți, cei schilozi sunt mai înaintea lui Dumnezeu”.
Nu doar donațiile în bani și ajutorarea cu lucruri materiale sunt fapte bune, ci mai ales cele prin care putem ajuta un om duhovnicește, printr-un sfat sau o îndrumare, printr-o încurajare, prin întărirea credinței, prin rugăciunea făcută pentru cineva bolnav.
„Dă milostenie după putere, și cu cuvântul, și cu fapta. Milostenia duhovnicească este mai înaltă. Sfătuiește-l, compătimește-l pe cel ce suferă, povestește-i ceva din Evabghelie, ajută-l să se roage, poartă-te cu bunătate față de el, ferește-l de pericol”.
Cei care slujesc celor bolnavi și au grijă de ei fără interes sau cârtire vor avea mai multă plată în ceruri.
„Îngrijirea bolnavilor este una din cele mai mari fapte de milosârdie. Însă, când mergi să îngrijești un bolnav, trebuie să te cercetezi pe tine însuți. Dacă îl îngrijești din interes, nu vei primi răsplată în cer”.
Toate faptele noastre bune se transformă în virtuți, iar cel care își împodobește sufletul cu ele se face vrednic de Împărăția lui Dumnezeu.
„În fiecare faptă și gând, dacă acestea sunt bune, este prezent Dumnezeu. Tot binele pe care-l facem noi pe pământ, Domnul ni-l întoarce în cer”.
Prin milostenie omul se deprinde a lucra dragostea, bunătatea și bunăvoința, și așa se curăță de păcate și de răutate, asemănându-se cât mai mult milostivirii lui Dumnezeu.
____________________________________________________________________________________________________________
Sursă: Cuvântul Ortodox, Milostenia: http://www.cuvantul-ortodox.ro/milostenia/