Spovedania nu trebuie privită ca pe o corvoadă sau ca pe o obligație pe care trebuie să o împlinim numaidecât în fiecare post. Dimpotrivă, prin această taină sfântă a Bisericii devenim liberi de păcat.
Părintele Dionisie de la Colciu spunea că cei care nu se spovedesc nu au nădejde de mântuire. „Toți suntem oameni care greșim, oricât de mulți ani am trăi”. Dumnezeu nu ne va pedepsi pentru că am săvârșit păcate și am greșit, ci pentru că nu ne-am pocăit.
Atât de mare este puterea spovedaniei, încât după mărturisirea sinceră a păcatelor și primirea iertării, Dumnezeu ne reașază în starea de dinainte de păcat.
„Când te duci și spovedești toate fărădelegile pe care le-ai făcut înaintea duhovnicului, acolo-i de față Hristos, acolo șade și-ți ascultă spovedania ta, și tot în momentul acela când zici „Doamne, mă rog, iartă-mă!”, și când ți-a citit preotul rugăciunea de dezlegare, ai rămas curat desăvârșit, ca și cum n-ai fi făcut nici un păcat”.
Însuși Mântuitorul stă de față când ne spovedim, și privind în adâncul sufletului nostru, așteaptă de la noi o mărturisirea sinceră. Cel care ascunde ceva sau se rușinează, nevindecat se va întoarce la casa sa, după cum spune în molifta care se citește de preot înainte de spovedanie.
Căci iată, de față stă Doctorul sufletelor și al trupurilor, Cel bând și milostiv, Care are putere să ierte păcatele și să scoată din iad, să mântuiască și să ridice pe cei căzuți.
Toți cei care se apropie de Dumnezeu cu părere de rău pentru păcatele lor și cu dorința fermă de a pune început bun vieții, primesc dezlegare și mult har care să-i ajute să se tămăduiască de neputințele și slăbiciunile lor.
Dacă am cunoaște cât de mare este darul acesta pe care Dumnezeu l-a lăsat oamenilor pentru a se curăța și a se sfinți, nu am mai privi spovedania ca pe o practică învechită sau rușinoasă.
Am alerga bucuroși și cât mai des la părintele duhovnic, pentru a spăla haina sufletului și a o face din nou albă și luminoasă ca la Botez.
Așa cum obișnuim să ne spălăm trupul în fiecare zi cu apă curată, tot așa și sufletul are nevoie de curățire. Spovedania este baia care spală întinăciunea noastră și dă strălucire sufletului.
Ea este un medicament care vindecă rănile sufletului și dă tărie omului să lupte cu patimile și viciile și să se elibereze de ele, dobândind în locul lor virtuțile creștine: dragostea, bunătate, blândețea, răbdarea, smerenia, mila, facerea de bine.
_________________________________________________________________________________________________________
Sursă: Doxologia, „Hristos şade lângă duhovnic şi-ţi ascultă spovedania”: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/spovedania-cale-spre-mantuire
Trebuie sa te spovedești direct la picioarele D-ul ISUS el singurul nostru mijlocitor și Mintuitor
Asa este Adevarat