„În vremurile de pe urmă, omul se va mântui prin dragoste, smerenie și bunătate” – Sfântul Gavriil cel nebun pentru Hristos

Sfântul Gavriil cel nebun pentru Hristos a propovăduit prin întreaga sa viață iubirea jertfelnică pentru aproapele.

Repeta mereu acest cuvinte: „Iubiți-vă unul pe altul. Cei ce păstrează dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproapele se vor mântui”.

Sfântul Gavriil cel nebun pentru Hristos

O dată l-a întrebat pe un bărbat:

„Știi ce înseamnă să-ți iubești aproapele?”
– „Da”, a răspuns acela. „Să salvezi pe cineva ferindu-l de un glonț”.
Starețul i-a zis:
– „Nu, o să-ți explic. Când aproapele tău e grav bolnav, și ca să-i aduci medicamentul trebuie să trece printr-o pădure îndepărtată, noaptea; și, în ciuda tuturor primejdiilor, tot te duci și-ți salvezi aproapele – asta înseamnă iubire. Dacă faci asta, vei merge direct în Rai”.

Iubirea este limbajul din Împărăția lui Dumnezeu și starea care unește și veselește sufletele drepților care petrec acolo. Oricâte fapte bune am săvârși, dacă inima noastră nu se umple de iubire sinceră și profundă pentru semenii noștri, nu ne vom vedea și nu vom gusta desfătarea raiului.

Mântuitorul ne-a poruncit să-i iubim pe toți oamenii la fel de mult precum ne iubim pe noi înșine. Cu alte cuvinte, să simțim durerea celuilalt ca pe a noastră, necazul lui, întristarea lui, neputințele lui ca pe ale noastre.

Dragostea noastră trebuie să fie atât de mare încât să fim gata să murim pentru aproapele nostru. Mai mare dragoste ca aceasta nimeni are, spune Mântuitorul, să-și pună viața pentru prietenii săi.

Mulți dintre noi facem fapte bune, acte de caritate, milostenie și într-ajutorare. Însă câți dintre noi simțim dragoste curată față de cei din jurul nostru? Câți reușim să iubim pe cei care ne fac rău și ne supără neîncetat?

Câți putem împlini porunca Mântuitorului de a iubi pe vrăjmași?

Sfântul Gavriil Georgianul

Iubirea aceasta desăvârșită pe care o cere Dumnezeu de la noi se dobândește prin renunțarea la egoism, la mândrie, la orgolii, la trufie și la iubirea de sine.

Cel care nu se leapădă de sine nu poate iubi cu intensitate pe aproapele său. Va „iubi” în funcție de anumite interese, dar niciodată deplin, sincer, jertfelnic.

„Egoismul sau iubirea de sine se împotrivește dragostei. Iubitorul de sine nu dăruiește niciodată nimic, ci vrea numai să capete.

Dacă ai totul, dar n-ai dragoste, socotește că n-ai nimic. În vremurile de pe urmă, omul se va mântui prin dragoste, smerenie și bunătate.

Bunătatea va deschide porțile raiului și cu smerenia va intra în rai; omul a cărui inimă este plină de dragoste va vedea pe Dumnezeu.

Iubiți pe toți. Dacă nu puteți, arătați măcar bunăvoință”.

Vorbea astfel prin insuflare divină. Cândva avusese o vedenie în care „Dumnezeu ținea în mână globul pământesc cu o cruce mare pe el. Iar el a întrebat pe Domnul: „Cum se vor mântui oamenii înainte de a Doua Venire?” Atunci glasul lui Dumnezeu s-a auzit zicând: „Prin fapte bune și dragoste”.

De aceea spunea mereu: „Ca să vă mântuiți, sârguiți-vă să faceți milostenie, să dăruiți dragoste frățească”.

__________________________________________________________________________________________________________

Sursă: Sfântul Mărturisitor Gavriil Georgianul Cel Nebun Pentru Hristos, Viața. Mărturii. Învățături. Minuni, Editura Ioana, București, 2015

1 comentariu

  1. Dumnezeu este altarul din noi .

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *