Vom dobândi liniștea inimii atunci când vom înțelege că toate ale lumii acesteia sunt trecătoare

Grăit-am cu limba mea: Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârșitul meu, și numărul zilelor mele care este, ca să știu ce-mi lipsește. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele și statul meu ca nimic înaintea Ta.

Dar toate sunt deșertăciuni; tot omul ce viază. Deși ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele” (Ps. 38, 5-10).

Părintele Serafim Rose

Cât de multă înțelepciune există în aceste cuvinte ale Psalmistului, însă câți dintre noi luăm aminte la ele?

Pentru a avea permanent liniște în suflet, nu trebuie să ne lipim inima de nimic din cele trecătoare. „Bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea”, spune iarăși în cartea Psalmilor (61, 10).

Inima omului este locul sfânt în care trebuie să se sălășluiască Dumnezeu. Nimic din cele deșarte ale lumii nu trebuie să ocupe acest loc. Duhul Sfânt nu poate locui într-o inimă agitată, pătimașă, iubitoare de sine și de slava deșartă.

Câtă liniște și pace au oamenii care s-au eliberat de orice dorință pătimașă și petrec în rugăciune, cu gândul la cele veșnice! Nimic din cele ale lumii acesteia nu-i tulbură, nu-i atrage, nu-i vatămă. Însă cei care aleargă toată ziua după diverse lucruri, funcții și avuții, nu pot avea odihnă în sufletul lor.

Calea de izbăvire este lepădarea grijilor lumești excesive și întoarcerea cu fața către Dumnezeu, către rugăciune.

Părintele Serafim Rose spunea odată, admirând frumusețea munților și a pădurilor:

„Vezi toată această frumusețe? Și acei munți de acolo – au fost aici de atât de multă vreme… și se pare că vor fi aici pentru totdeauna, nu-i așa? Dar nu este adevărat. Chiar acei munți vor trece într-o zi.

Prin aceste cuvinte, Părintele Serafim voia să spună că slava acestei lumi va trece, de aceea nu trebuie să ne alipim inima de nimic și nu trebuie să tulburăm de nimic.

„De ce să te enervezi de la o problemă trecătoare, de la o mașină împotmolită, care până la urmă va fi urnită, când chiar acești munți impunători se vor duce într-o zi? A fost primul din numeroasele momente când liniștea inimii Părintelui Serafim se revărsa și către mine.

M-am simțit deodată împăciuit, odihnit, toată agitația dispăruse, așa cum urma să se întâmple de multe ori în prezența lui de-a lungul anilor ce au urmat”.

Toate lucrurile ne sunt îngăduite, însă nu toate ne sunt de folos, după cum spune Sfântul Apostol Pavel.

Dumnezeu voiește ca noi să fim sfinți, neprihăniți, liberi de orice patimă, viciu și curați de păcat. Atât sufletul, cât și trupul trebuie păzit în curăție, căci toate mădularele noastre au fost create pentru a sluji lui Dumnezeu întru dreptate.

„Trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu. Slăviți dar pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Corinteni, 6, 19-20).

_________________________________________________________________________________________________________

Sursă: Ne vorbește Părintele Serafim Rose – Scrisori, Editura Egumenița, Galați, 2003, p. 82

2 comentarii

  1. İntr-adevar,fara liniste sufleteasca am fi pierduti!Va multumesc!

  2. Poate ca nu vrem sa fim prea linistiti

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *