„Sufletul omul este ca AURUL, iar BOALA este ca FOCUL care-l curăță” – Sfântul Paisie Aghioritul

Mari duhovnici ai timpurilor noastre, precum Părintele Paisie Aghioritul sau Părintele Porfirie Kavsokalivitul, pe care Biserica Ortodoxă i-a canonizat pentru viețuirea lor sfântă, ne pot fi modele vii de răbdare în boli și dureri.

Aceștia sunt îndreptățiți să ne vorbească despre folosul bolilor în viața noastră căci ei înșiși, drepți fiind și bineplăcuți Domnului, au fost încercați cu multe dureri trupești, pentru a dobândi „o mai bună înviere”, după cum spune Apostolul Pavel (Evrei 11, 35).

Sfântul Paisie Aghioritul aseamănă sufletul omului cu aurul, iar boala cu un foc care-l curăță și-l lămurește, făcându-l vrednic de împărăția cerurilor.

El spunea că pentru a ajunge cineva la odihna Raiului cel dulce, trebuie să sufere multe amărăciuni pe pământ. Însă pe toate trebuie să le rabde cu smerenie, fără cârtire, răzvrătire sau împotrivire.

Cu toții ne dorim să fim sănătoși și ne rugăm pentru aceasta. Însă boala este mai de preț decât sănătatea în ceea ce privește mântuirea, căci ea ne ajută să ne despătimim, să dobândim virtuțile și să ne facem vrednici de iubirea lui Dumnezeu.

Noi suntem obișnuiți să ne gândim doar la cele ale trupului, însă sufletul este cel înzestrat cu viață veșnică, și pentru el trebuie să ne ostenim. Fugim de durere și de boli, însă acestea ne ajută să ne curățam aici de păcate și să ne împodobim sufletele cu răbdare, smerenie și ascultare.

„Bolile îi ajută pe oameni să-și „ispășească” păcatele, atunci când nu au virtuți. Sănătatea este un lucru mare, dar binele pe care-l pricinuiește boala nu-l poate dărui sănătate. Un bine duhovnicesc.

Dacă ar ști omul cât de mare este folosul pe care i-l aduce boala, s-ar înarma cu răbdare și n-ar lăsa durerea și neputința să-l facă să cârtească. Ar răbda în taina inimii, rugându-se ca Dumnezeu să-i ierte păcatele, să-i descopere taina suferinței sale și să-l ajute să sporească duhovnicește.

Boala este o binefacere foarte mare. Îl curăță pe om de păcat, și de multe ori îi asigură chiar și răsplată. Cu cât mai mult se chinuiește omul de vreo boală, cu atât mai mult se curăță și se sfințește, ajunge numai să facă răbdare și s-o primească cu bucurie”.

Uneori Dumnezeu îngăduie bolile „ca să-i îndrepte omului unele cusururi și să-i răduiască puțină răsplată. Pentru că boala trupească ajută la vindecarea bolilor duhovnicești”.

Smerenia care atinge sufletul omului chinuit de boală dar necârtitor este cea mai mare binefacere pe care o putem dobândi.

„Dumnezeu pe toate le pune în valoare spre binele nostru. Tot ceea ce El îngăduie este pentru folosul nostru duhovnicesc. Știe de ce anume are nevoie fiecare din noi, și ne dă vreo boală, fie ca să ne răsplătească, fie care să plătim păcatele”.

________________________________________________________________________________________________________

Sursă: Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de Familie, Editura Evanghelismos, 2003

3 comentarii

  1. Duhul Sfant il curata pe om de pacat, nicidecum boala. Si singurul mod prin care o face este prin locuirea in trup, facandu-l astel un templu in care Tatal locuieste, asa cum ne este descoperit in Hristos.
    Boala, suferinta si moartea sunt urmarile despartirii de Dumnezeu in care se afla omenirea de la caderea (despartirea dintre om si Dumnezeu) lui Adam.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *