De ce nu alergăm în necazurile noastre la Dumnezeu, Cel Ce a zis: „Cheamă-Mă în ziua necazului tău și te voi izbăvi”?

Unul din motivele pentru care oamenii se pierd astăzi în vâltoarea grijilor și problemelor vieții este lipsa de credință.

Dumnezeu ne-a spus și ne-a arătat de nenumărate ori că se îngrijește de noi în cele mai mici detalii și că este gata să ne izbăvească oricând Îl chemăm în ajutor. Sfânta Scriptură ne arată aceasta în chip lămurit.

Noi însă, ne purtăm ca niște orbi, surzi și muți, și nu vrem să ne deschidem ochii sufletului pentru a căuta la Dumnezeu.

Nu vrem să auzim cuvintele Mântuitorului Care când zice: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28).

Nu vrem să vorbim cu Dumnezeu și să-I cerem sfatul și sprijinul în necazurile noastre. Or, fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem izbuti nimic în viața aceasta și nici pe cea veșnică nu o putem dobândi.

Iată ce ne sfătuiește Sfântul Ioan Gură de Aur:

„Să alergăm la Cel ce poate să ne mântuiască din moartea păcatului, cu rugăciune intensă și lacrimi fierbinți, și vrăjmașul va pleca degrab. Căci spune în Psalmi: „Și Mă cheamă pe Mine în ziua necazului tău și te voi izbăvi și Mă vei preaslăvi” (Ps. 79, 16).

Necazurile ce ni se întâmplă vin de pe urma păcatelor, care trebuie mărturisite, sau din înrâurirea diavolului, care se alungă prin post și rugăciune.

„Te-a rănit vrăjmașul? Dar Domnul te-a tămăduit. Te-a tulburat acela? Dar Cel ce a zis mării „Taci, liniștește-te!”, a potolit și gândurile care se zbuciumă în noi precum valurile”.

Ajutorul lui Dumnezeu este grabnic și neîndoielnic, căci spre tot cel ce Îl cheamă cu inima înfrântă și smerită se pleacă cu dragoste și bunătate.

„Nu apucăm bine să-L chemăm, și Cel Bun vine cu milă și îndurări și împlinește rugăciunea celui ce se roagă, și risipește norul întristării și aduce în inimă lumină prin gândurile bune”.

Câte nu a făcut Dumnezeu pentru noi, și cât nu face? Încă și pe singurul Lui Fiu L-a dat morții pentru noi, oare cum nu ne va scoate din impas atunci când Îl rugăm din inimă?

„Pentru aceea să stăruim, fraților, slujindu-I Lui cu însuflețire, ridicându-ne din căderi, alergând cu tărie în alergarea nevoinței”.

Împotriva ispitelor ne putem înarma cu arma spovedaniei, care pune strajă păcatelor și anulează consecințele lor, cu arma smereniei, care zdrobește capul vrăjmașului și săgețile lui, și cu arma credinței, care aduce nădejde și pace.

___________________________________________________________________________________________________________

Sursă: Sfântul Teodor Studitul, Cateheza 122, Editura Doxologia