Rugăciune către Sfântul Apostol Iacov, ruda Domnului (23 oct.)

Sfântul Iacov (sau Iacob) se numea „frate” după trup al Mântuitorului pentru că era fiul Sfântului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria. Căci dreptul Iosif avea patru feciori cu Salomeea, prima lui femeie, care era fiica lui Agheu, fratele preotului Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul.

Ceilalți frați ai lui Iacov erau Simion, Iuda și Iosif. Mai avea și trei surori: Estir, Maria și Solomeea, femeia lui Zevedeu – mama Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan.

Sfântul Mucenic Iacob, Ruda Domnului

După moartea Salomeei, dreptul Iosif ducea o viață curată, în frica de Dumnezeu, oferindu-le copiilor lui o educație creștinească. Preoții i-au rânduit Fecioarei Maria spre logodnă pe acest bătrân înțelept, care să-i poarte de grijă.

Sfântul Iacov se arăta încă din tinerețe cu viață sfântă, căci avea aplecare spre un fel de trai aspru, postind de bucate și untdelemn, mâncând doar pâineNici vin nu bea, nici altă băutură amețitoare, căci păzea cu toată luarea aminte curăția trupească și sufletească.

Pe trupul său mult trudit purta o haină aspră de păr, și somnul și odihna lepădând, petrecea nopțile în rugăciunePentru nevoințele lui ascetice și desele îngenunchieri avea pielea aspră precum cămilele.

Ajungând Hristos la vârsta desăvârșită și începând a propovădui Evanghelia, Iacov a crezut cu toată inima în El ca Fiu al lui Dumnezeu. Ascultând cuvintele lui dumnezeiești, s-a aprins de dragostea poruncilor lui Dumnezeu.

Dragostea Mântuitorului față de el se vede în aceea că după pătimirile și scularea Sa din morți, s-a arătat mai întâi lui Iacov, apoi celorlalți 70 de Apostoli. Sfântul Apostol Pavel mărturisește aceasta când zice: „După aceea s-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor” (I Corinteni 15, 7).

Toți îl socoteau mai drept decât toți pentru viețuirea lui cea sfântă, pricină pentru care Mântuitorul l-a rânduit a fi primul episcop al Ierusalimului.

Lui i-a descoperit și Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, care era foarte lungă și bogată în cereri. Însă din pricina neputinței omenești, Sfântul Ioan Gură de Aur și Vasile cel Mare au scurtat-o mai târziu.

Păstorind cu turma lui Hristos cu multă înțelepciune și sfințenie 30 de ani, a întors pe mulți evrei și elini la învățătura cea dreaptă. A scris soborniceasca epistolă către cele 12 seminții ale lui Israel.

Pentru sfințenia lui ceilalți preoți îi permiteau să intre în Sfânta Sfintelor nu numai o dată pe an, și nu numai ziua, ci și noaptea îl lăsau să intre să se roage cu lacrimi pentru toată lumea.

Cărturarii și fariseii au început a prinde invidie pe dânsul pentru că poporul asculta de el și mulți se făceau creștini. Așa s-au sfătuit să-l îndemne a întoarce pe popor de la credința în Hristos, iar de nu va vrea, să-l ucidă.

Făcându-se praznicul Paștelui, când noroadele din toate cetățile veneau la Ierusalim, l-au împresurat în Biserică rugându-l să îi învețe pe toți să nu mai cinstească pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu.

„Rugă-mu-ne ție, ridică-te pe aripa cea înaltă a bisericii, ca toți să te poată vedea și auzi, căci precum vezi, este multă lume, adunată din toate părțile”.

Suindu-l deci pe Iacob pe aripa templului, au început a-l întreba despre învățătura greșită a lui Hristos. Dar el mărturisea pătimirile, moartea și învierea lui Iisus, precum și cea de-a doua venire a Lui întru slavă, când va judeca vii și morții.

Auzind popoarele aceste cuvinte, s-au bucurat foarte de mărturisirea lui și au dat slavă lui Dumnezeu. Iar fariseii și cărturarii s-au umplut de mânie, căci și-au dat seama că mai mult rău au făcut lăsându-l pe Iacov să grăiască pentru Iisus.

Cuprinși de ură și răutate, evreii l-au aruncat de pe aripa bisericii, ca norodul să nu creadă în cuvintele lui. Apoi au strigat în auzul tuturor: „Oh, dreptul s-a înșelat!”

Iar Sfântul Iacob căzând de la înălțime, zăcea rănit, însă răsufla încă. Și sculându-se pe genunchi, și-a ridicat mâinile la cer și se ruga cu iubire, asemenea Mântuitorului:

„Doamne, iartă-le lor păcatul acesta, că nu știu ce fac”. Iar ei au aruncat în el cu pietre rănindu-l și mai tare. Apoi un preot din fiii lui Rahav a strigat: „Încetați, ticăloșilor, ce faceți? Dreptul se roagă pentru voi, iar voi îl ucideți?”

Apoi un om, luând un lemn, s-a repezit asupra Sfântului Iacov și l-a lovit cu putere în cap, încât din pricina zdrobirii i-au ieșit creierii. Întru această mucenicie răbdând până la sfârșit, Sfântul Iacob și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu la vârsta de 66 de ani.

Creștinii au îngropat trupul lui aproape de templu și au plâns mult pentru el.

Troparul Sfântului Apostol Iacob, ruda Domnului, glasul al 2 lea:

Ca un ucenic al Domnului ai primit Evanghelia, drepte; ca un mucenic eşti de neînduple­cat; îndrăzneală ca un frate al lui Dumnezeu, a te ruga ca un ierarh. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

______________________________________________________________________________________________________

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Iacov, ruda Domnului

Cântarea 1

Darea cea bună, Sfinte Apostole Iacob şi harul cel desăvârşit, de la Părintele Luminilor a se da oamenilor înveţi arătat; căruia a se împărtăşi cei ce te laudă pe tine, roagă-te Apostole.

Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Raza Dumnezeiescului Duh fiind luminat, Sfinte Iacob şi cu Dânsul Legile alcătuind, Bisericile neamurilor le-ai îndreptat, ca un Apostol al lui Hristos, de sfinţenie arătătorule, cu toate fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceata Apostolilor, preaînţelepte, arătat ai împodobit-o, ca unul ce ai fost întâi arhiereu, fiind uns cu Singură Lucrarea Cuvântului, ca un ucenic şi frate al lui Dumnezeu şi sfinţit propovăduitor de Sfintele Taine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izvor de tămăduiri avându-te, ne adăpăm de la tine, ca de la Ceea ce ai născut Izvorul vieţii, de Dumnezeu Născătoare Prealăudată, tămăduirea sufletelor şi înnoirea trupurilor.

Catavasia:

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împără­tesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Cântarea a 3-a

Se veseleşte de tine seminţia Iudei astăzi, văzându-te strălucind de Razele lui Hristos.

Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stea de Dumnezeu strălucită avându-te Biserica neamurilor, pe tine prealăudate propovădui­tor, se luminează cu Dumnezeieştile tale învăţături.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Legea vieţii Bisericii lui Hristos tu ai pus-o, cu Duh de viaţă Făcător, Legea aşezând şi vestind.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cel pe Care L-ai născut cu Trup Fecioară Maică, pe Cel Ce a Strălucit din Tatăl, Sfinte Apostole Iacob ca pe un Dumnezeu al tuturor L-a propovăduit.

Catavasia:

Pe ai tăi cântăreţi, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.

Cântarea a 4-a

Adus-ai pe mare caii tăi, pe Apostoli, Mântuito­rule şi au luminat neamurile, trăgându-le, Doamne, spre cu­noştinţa Ta.

Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neîntinată oglindă arătându-se şi Razele Cele Atotlucrătoare ale Treimii Celei Nezidite luându-le, ai strălucit tuturor, Sfinte Iacob.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Piatră sfinţită rostogolindu-te, te-a văzut pe tine proorocia, sfărâmând putreda deşertăciu­ne a înşelăciunii, cu Puterea Duhului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a intrat, Fecioară Maică, în pântecele tău, Cu­vântul Cel mai înainte de veci, Cel Ce S-a născut în chip de negrăit din Tatăl, pe Sfântul Iacob Apostol l-a arătat.

Catavasie:

Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a

Tu Doamne, rază de lumi­nă strălucitoare pe Apostolul Iacob l-ai arătat, care pe oameni din necunoştinţă şi din înşelăciune i-a scăpat.

Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine, Doamne, cu glas slo­bod Te-a propovăduit fratele Tău cel drept; şi următor Pa­timii Tale a fost, fiind omorât.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ce minte pământească poate să-ţi aducă cântări de laudă, ţie celui luminat cu darurile faptei bune, Sfinte Apostole Iacob!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine cu adevărat Dum­nezeiesc Locaş aflându-te, S-a Sălăşluit întru tine, Fecioară, Cuvântul, îngrijindu-se de a noastră mântuire.

Catavasia:

Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Cântarea a 6-a

Cu haină mai bună decât a Legii te-a îmbrăcat pe tine şi arhiereu te-a arătat mai cinstit decât pe Aaron cel de de­mult, Cel Ce pentru milostivire întru frăţie te-a primit pe tine.

Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Organ atins de lucrările Du­hului, îndemnând toată mintea şi lui Dumnezeu aducând pe cei mântuiţi din robia cea preacumplită, ai fost preaales.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Însetat fiind, ai băut apa vie­ţii şi râuri curgătoare lumii izvorăşti din pântecele tău cel de Dumnezeu grăitor, cu Dum­nezeiescul Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Eva prin neascultare, moarte a născut; iar Născătoarea de Dumnezeu, zămislind, a născut Viaţa Cea Neîmbătrânitoare şi datoria cea de demult pentru toţi a plătit-o.

Catavasie:

Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-Însa.

CONDAC

Dumnezeu Cuvântul Tatălui Unul-Născut, Cel Ce a venit la noi în zilele cele de apoi, Sfinte Apostole Iacob, Dumnezeiescule, pe tine întâi te-a arătat păstor şi învăţător ierusalimitenilor şi ispravnic credincios Tainelor celor du­hovniceşti. Pentru aceasta, toţi pe tine te cinstim, Apostole.

Cântarea a 7-a

Ca în cuptor în foişor, fiind aprins prin venirea Dum­nezeiescului Duh, în Taină Sfinte Iacob a cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul!

Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suflarea cea repede de sus a pregătit pe Sfântul Iacob, cu limbă în chipul focului, a grăi Măririle lui Dumnezeu: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Alcătuind cartea privirii ce­lei lucrătoare la Dumnezeu, ca dintr-o trâmbiţă duhovniceas­că, ai făcut pe oameni mai buni, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce iarăşi a zidit lumea, în pântecele tău, Dumnezeiască Mireasă, a arătat săvârşitor al Dumnezeieştii Liturghii pe Sfântul Ia­cob cel ce cântă: Binecuvântată eşti tu între femei, cu totul fără prihană, Stăpână!

Catavasia:

N-au slujit făpturii cuge­tătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!

Cântarea a 8-a

Mâinile cele tari întinzându-Ţi, Mântuitorule, pe Apostolii Tăi i-ai binecuvântat, înălţându-Te, Stăpâne, către Părintele Tău Cel fără de început şi i-ai grăit să cânte cu veselie: Binecuvântaţi toate lu­crurile Domnului, pe Domnul!

Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum Te-ai făgăduit cu adevărat Apostolilor Tăi, ai tri­mis pe Sfântul Duh; şi cu Stră­lucirea Acestuia, Sfântul Apostol Iacob fiind luminat, Stăpâne, luminează lumea, ca să cânte: Binecuvân­taţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Înţelepciunea Cea Ipostatică, Sfinte Iacob Înţelepte, ai avut-o Învă­ţătoare, care te-a învăţat pe tine Tainele cele nespuse şi negrăite; şi spre dreapta credinţă pe popoare le-ai ridicat a cânta: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Munte Arătat Înţelegător, Fecioară Preacurată, te-a văzut Proorocul. Că din tine s-a tăiat Piatra Cea Preascumpă, care a mântuit cu adevărat lumea, ce cânta Dumnezeieşte: Binecu­vântaţi toate lucrările Domnu­lui, pe Domnul!

Catavasie:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Veniţi, toţi pe cel întâi pe scaun şezător, luminăto­rul Bisericii, cu sfinţite cântări, să mărim pe Sfântul Iacob ca pe un ie­rarh şi Dumnezeiesc propovă­duitor; pe cel ce s-a numit drept, cu adevărat.

Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine, ca pe cel ce te-ai arătat părtaş al Dumnezeieştii Împărăţii celei fără de sfârşit şi frate lui Dumnezeu te-ai che­mat şi ai arătat cu numirea via­ţă adevărată, te mărim, Sfinte Apostole Iacob.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înaintea Scaunului Preasfintei Treimi stând, fericite purtător de cunună, roagă pe Domnul tău, Arhiereule Iacob, a se îndulci de darurile cele nestricăcioase, cei ce cinstesc cu credinţă şi cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu, de Dumnezeu arătătorule, arătat înveţi cu învăţăturile tale cele de Taină, a cinsti pe Dumnezeu Cuvântul Cel Întru­pat din Fecioară. Întru Care şi crezând, acum după vrednicie Îl mărim.

Catavasie:

Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

SEDELNA

Apostole al lui Hristos, însuţi văzătorule şi mucenice, Sfinte Iacob Înţelepte, fratele lui Dumnezeu, fericite, pe cei ce prăznuiesc cu credinţă cinstită pomenirea ta, izbăveşte-i cu rugăciunile tale de greşelile ce-i ţin, cel ce ai moştenit Cerurile cu Puterea Duhului.

SEDELNA

Rudenie a lui Iisus după trup fiind, de la El har mult ai luat, Apostole şi tuturor ai dat lumi­nare şi cunoştinţă, Preaînţelepte Iacob şi înşelăciunea cea idolească din rădăcină ai smuls-o. Dar mai marii întunericului, înşelători, cu nedreptate te-au omorât pe tine, cel ce ai propo­văduit pe Mântuitorul. Pentru aceasta grăim către tine: roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Ca Una care eşti Mireasă cu totul fără de prihană Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu ştii de bărbat; ca Una care eşti Locaş al Mângâietorului cu totul fără prihană, pe mine cel ce sunt locaş spurcat al fărădelegii şi care m-am făcut batjocură demonilor întru cu­noştinţă, grăbeşte de mă izbă­veşte de lucrarea lor cea rea, locaş luminat prin fapta bună făcându-mă, Ceea ce eşti Primi­toare de Lumină, Preacurată; goneşte-mi negura patimilor şi de Împărtăşirea cea de sus învredniceşte-mă şi de Lumina Cea Neînserată, cu rugăciunile tale.

1 comentariu

  1. Amin. Foarte folositor acest canon de rugaciune ,a sf.apostol Iacob .Doamne ajuta-ne.

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Răspunde corect la următoare operație aritmetică *