„Ca să vină Hristos înăuntru nostru atunci când Îl chemăm „Doamne Iisuse Hristoase”, trebuie ca inima noastră să fie curată, pentru a nu exista nici o piedică; să fie eliberată de ură, de egoism, de răutate” – Părintele Porfirie

Toți Sfinții Părinți recomandă rugăciunea lui Iisus, ca fiind cea mai „eficientă” pentru mântuire. Este cea mai simplă și mai scurtă, însă cea mai anevoioasă, pentru că nu oricine o poate deprinde.

Mulți vor să o aibă, dar se nevoiesc fără povățuirea unui părinte sport, și fără să-i cunoască tainele.

Sfântul Porfirie

Această rugăciune nu se dobândește doar prin osteneala de a o învăța și de a o rosti neîncetat, ca pe o poezie. Sfântul Porfirie ne dezvăluie câteva din secretele ei cele mai importante.

Ca să fie ascultat și cercetat de Dumnezeu, inima celui care se roagă trebuie să fie sinceră și liberă de orice fel de patimi. Chiar și cel mai mic gând rău sau păcat ascuns se poate face opreliște venirii Duhului Sfânt.

„Ca să vină Hristos înăuntru nostru atunci când Îl chemăm „Doamne Iisuse Hristoase”, trebuie ca inima noastră să fie curată, pentru a nu exista nici o piedică; să fie eliberată de ură, de egoism, de răutate”.

Dacă dorim să petrecem neîncetat în compania lui Dumnezeu prin rugăciune, trebuie să fim mereu cu luare aminte la starea noastră lăuntrică, la mișcarea gândurilor, a simțurilor și a dorințelor noastre.

Să nu lăsăm nimic să ne întineze. De îndată ce observăm la noi ceva rău, să ne silim a alunga acel lucru, pentru a nu pierde rugăciunea și legătura cu Dumnezeu.

„Să vă rugați cu smerenie, ca nu cumva să vă auto-justificați. Cel mai mic cârâit împotriva aproapelui influențează sufletul și nu vă mai puteți ruga. Iar Duhul Cel Sfânt, atunci când află sufletul într-o asemenea stare, nu îndrăznește să se apropie”.

Nimeni nu se poate ruga cu spor atunci când simte înlăuntrul lui „vreo judecare, vreo osândire” față de cineva. Duhul lui Dumnezeu nu se poate sălășlui în inima celui care nu s-a curățit de răutate prin pocăință și prin smerenie.

Această curățire se face prin spovedanie și prin mărturisirea sinceră a păcatelor și a gândurilor pătimașe și necuviincioase.

Iată cum recunoaștem că sufletul nostru nu s-a curățit încă de patimi, și nu este pregătit să lucreze rugăciunea.

„Nu cumva când auziți cuvânt jignitor vă întristați, iar cum auziți cuvânt bun vă bucurați și străluciți? Prin aceasta arătați că nu sunteți pregătiți, nu aveți condițiile necesare pentru primirea harului”.

Înainte de a începe lucrarea rugăciunii, trebuie să lucrăm curățirea de patimi. Iar aceasta se începe de la ascultare și smerenie.

„Pentru a veni harul dumnezeiesc, trebuie să dobândiți condițiile respective, adică iubirea, smerenia, altfel se naște împotrivirea. Văzând smerenia, Domnul va trimite harul, iar mai apoi vine singură, neforțată, rugăciunea”.

Nu trebuie să ne forțăm să rostim neîncetat cuvintele rugăciunii, pentru că ea vine de la sine, în chip simțitor, când inima este curățită, înfrântă și smerită sub mâna lui Dumnezeu.

„Să o spui fără calcule, fără gânduri ce vin din interesul personal, nu ca să câștigi ceva. Nu trebuie să se facă cu gândul „să o învăț, să o reușesc, să o ajung”, deoarece putem ajunge la o stare de egoism, și apoi mândrie.

Rugăciunea nu este o lucrare exterioară, o bandă care merge continuu în mintea noastră fără nici o simțire din partea inimii. Din contră, ea se naște din smerenie, din bunătate, din blândețe, din căldura inimii care vine din lucrarea poruncilor lui Dumnezeu.

Inima celui care păzește cuvintele Domnului începe să se roage singură, pentru că are ajutorul Duhului Sfânt.

„Dacă te schimbi aplicând pas cu pas cuvintele lui Dumnezeu și ai remușcări de conștiință, ci ai pace, liniște duhovnicească și lucrezi lucrarea cea bună, intri încet, ușor, în rugăciune, fără să-ți dai seama. Mai apoi aștepți simplu, încet, încet, până va veni harul”.

Faptul că rugăciunea este un dar de la Dumnezeu reiese foarte frumos din cuvintele Sfântului Porfirie:

„Numai Duhul Cel Sfânt, numai harul lui Dumnezeu poate să inspire rugăciunea. Nu este greu să spui rugăciunea; însă nu puteți să o spuneți corect, fiindcă vă pune piedică eul vostru cel vechi. Dacă nu intrați în atmosfera harului, nu veți putea face rugăciunea.

Un cuget viclean „sunt avansat”, strică totul. Și cu ce să ne mândrim? Nu avem nimic al nostru. lucrurile acestea sunt foarte delicate”.

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

    Răspunde corect la următoare operație aritmetică *