În cuvântările sale despre puterea rugăciunii, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că omul care se roagă este cel mai bogat dintre toți oamenii.
Chiar și cel mai sărac de ar fi dintre oameni, totuși este cel mai bogat în sufletul său, pentru că Îl are pe Dumnezeu.
„Aceluia căruia îi lipsește rugăciunea, de ar ședea chiar pe un scaun împărătesc, tot este cel mai sărac dintre toți”.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne dovedește aceasta arătându-ni-l pe Sfântul Proroc Ilie, care numai în cojoc petrecând, neavând nici casă, nici altceva la sine decât rugăciunea de foc, a făcut de a închis cerurile și n-a mai plouat trei ani și șase luni peste poporul care se îndepărtase de Dumnezeu.
În timp ce împăratul Ahab, care petrecea în bogății și desfătări, era mai sărac decât Ilie, pentru că era lipsit de rugăciune.
„Vezi că Ilie era mai bogat decât Ahab? Că până ce el a vorbit și a rugat ploaia de la Dumnezeu, împăratul cu toată oastea sa se aflau în mare nevoie”.
Cel care nu are rugăciune nu poate face nimic. Rugăciunea mișcă totul în viața noastră. Prin ea dobândim ajutorul lui Dumnezeu și ocrotirea Lui.
În sărăcia lui, Sfântul Ilie petrecea necontenit în rugăciune, în cugetare și în vorbire cu Dumnezeu. Și după ce a postit 40 de zile și a mers la muntele Horeb, a văzut preaslăvita arătare a lui Dumnezeu.
„Aceasta este puterea rugăciunii! Rugăciunea este arma cea mai tare, vistierie care niciodată nu se golește, bogăție nesecată, liman fără de valuri, temelia păcii, rădăcina, izvorul, mama tuturor bunătăților, mai puternică decât o împărăție”.
Chiar și în mari lipsuri de s-ar găsi cineva, rugăciunea îi încălzește inima și îl păzește netulburat în necazuri, căci Dumnezeu alină suferința celor smeriți care nu-și pierd credința și nădejdea în mila Lui.
„Rugăciunea face nepieritoare bunurile ce le avem, și cu toată graba gonește relele ce ne bântuiesc. De vine vreo ispită, ea ușor se alungă, de se întâmplă pierderea averii sau altceva ce tulbură sufletul, rugăciunea vindecă și aceasta curând”.
Cu adevărat cel mai bogat om este cel care are pace în suflet. Iar pacea vine doar prin rugăciune, care atrage Duhul lui Dumnezeu. Bucuria celui care simte prezența lui Dumnezeu prin rugăciune nu poate fi comparată cu nici o bucurie pământească.
„Rugăciunea este scăpare contra tristeții, temelia veseliei, pricină de bucurie statornică, mama adevăratei înțelepciuni”.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că vorbirea cu Dumnezeu înlătură mâhnirea celui aflat în necazuri.
„Dacă cel necăjit capătă oarece alinare când povestește oamenilor nenorocirea sa, apoi nu va afla el mai vârtoasă alinare, când va spune Domnului patimile sufletului său?”
Rugăciunea celui năpăstuit și necăjit izvorăște întotdeauna dintr-o inimă înfrântă și smerită, și este grabnic ascultată de Dumnezeu.
„Cu atât mai sus se înalță rugăciunea când iese dintr-o inimă strâmtorată și evlavioasă. Și ca să știi că rugăciunea care se săvârșește la moment de nevoie este mai întâi ascultată, iată ce zice profetul: „În necazul meu am chemat pe Domnul și m-a auzit” (Ps. 119, 1).
În toate împrejurările vieții noastre vom avea numai de câștigat dacă ne vom adresa lui Dumnezeu cu credința că vom fi ascultați și ajutați.
„Pentru ca noi să ne trăim fericiți viața și să ne eliberăm de păcatele noastre, se cuvine ca la toate prilejurile să ne rugăm Domnului, cu râvnă și îndelungată răbdare.
Atunci vom dobândi o îndestulare statornică, și ne vom putea bucura de toate cele primite, prin harul și iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos”.