Rugăciunea Sfântului Ioan Gură de Aur

Rugăciunile alcătuite de Sfântul Ioan Gură de Aur sunt foarte folositoare pentru sufletul celui care caută să se apropie de Dumnezeu cu sinceritate.

Ele conțin toate cele de trebuință sufletului, dar mai ales ne aduc într-o stare de umilință și de smerenie, atât de plăcute Domnului.

Rugăciunea Sfântului Ioan Gură de Aur

De aceea sunt presărate în toate cele Șapte Laude ale Bisericii. Le găsim și în Rugăciunile de Dimineață și de Seară și în cele de dinaintea Împărtășirii cu Sfintele Taine.

Sfântul Teofan Zăvorâtul spunea că rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur cuprind în ele „toate trebuințele vieții noastre duhovnicești”. Le putem învăța pe de rost, cu mintea și cu inima, pentru a le putea rosti cât mai des în timpul zilei.

Sfântul Ioan Gură de Aur zice să nimic nu este mai puternic decât rugăciunea.

„Ea este liman pentru cei zbuciumați de o furtună, o ancoră pentru cei goniți de valuri, un toiag pentru cel ce se clatină, o comoară pentru cei săraci, o siguranță pentru cei bogați, un ajutor împotriva bolilor și o ocrotire pentru sănătate”.

_____________________________________________________________________________________________________

Rugăciunea Sfântului Ioan Gură de Aur către Mântuitorul

Miluiește-mă, Dumnezeu, după mare mila Ta, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu. Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt! Doctorul sufletelor și al trupurilor, ca și cum aș sta înaintea înfricoșatului Tău scaun, ca și cum m-aș atinge de preacuratele Tale picioare, așa mă rog, și cer, și mă supun cu zdrobita și smerita inima mea:

Curățește-mă pe mine, păcătosul. Iartă-mi mie, netrebnicul și smeritul. Caută din sfânt lăcașul Tău spre ticăloșia mea! Privește dintru înălțimile Tale cele sfinte spre rugăciunea smeritului robului Tău, și nu trece cu vederea rugăciunea mea.

Slăbește-mă, ca să mă odihnesc mai înainte de a mă duce acolo de unde nu mă voi mai întoarce. Ca un om am păcătuit, ca un Dumnezeu iartă-mă.

Căci Tu cunoști, Stăpâne, alunecarea lesnicioasă a firii omenești, și cum că „plecat este cugetul omului cu osârdie spre cele rele, încă din tinerețe”.

Adu-Ți aminte că din pământ suntem. Adu-Ți aminte că Tu singur ești curat și fără de prihană și neîntinat, iar noi toți întru certări și canonisiri suntem.

Adu-ți aminte de îndurările Tale cele din veac, și de mila Ta, și să nu mă osândești cu fărădelegile mele, nici să-mi răsplătești după păcatele mele.

Știu mulțimea fărădelegilor mele, că mare este și fără de număr. Dar știu și noianul iubirii Tale de oameni, că nemărginit este și nebiruit. Că Tu ești Cel ce ridici păcatul lumii, Care Te-ai pogorât din cer pe pământ, ca să cauți oaia cea rătăcită și pierdută, Păstorul cel bun, Cel ce Îți pui sufletul pentru oi, și ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintru care cel dintâi sunt eu.

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

    Răspunde corect la următoare operație aritmetică *