Clicky

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a celui bolnav trupește sau sufletește

Nici un medicament nu aduce atâta alinare bolnavului decât rugăciunea. Apropierea de Dumnezeu, de sfinți și de Maica Domnului mângâie sufletul celui suferind și îi dă multă nădejde și tărie să poarte crucea durerilor.

Oricât am alerga pe la doctori și am căuta vindecarea prin metode medicale costisitoare, nimic nu ne poate ajuta dacă Dumnezeu nu voiește să ne facem sănătoși.

În boală e nevoie de multă răbdare și smerenie. Cel bolnav nu trebuie să caute cu dinadinsul să se vindece, ci trebuie să caute mai degrabă cauza suferinței sale.

Trebuie să se roage, pentru ca Dumnezeu să îi lumineze mintea și să-i arate unde a greșit, sau ce trebuie să corecteze în atitudinea sa, în gândirea, în trăirea sa.

De multe ori, bolile vin peste noi ca o cercetare a lui Dumnezeu, ca un prilej de îndreptare a vieții. Dacă nu ar fi bolile și necazurile, oamenii s-ar sălbătici, spunea un Sfânt Părinte. S-ar îndepărta de Dumnezeu și ar pierde mântuirea.

Suferința îl face pe omul mândru să înțeleagă slăbiciunea firii sale, îi dă să-și vadă neputințele și astfel îl face sensibil către cele spirituale, către cele sfinte.

Mult mai grave sunt patimile sufletului, care provoacă durere nu atât celui care le are, ci celor din jurul lui.

Mândria, egoismul, trufia, răutatea, mânia, invidia, gelozia, desfrânarea și toate celelalte rele care sălășluiesc în noi ne rănesc pe noi înșine, dar mai ales pe semenii noștri.

Pentru vindecarea sufletului de aceste boli cumplite trebuie să ne rugăm cu multă stăruință.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu 

Ca una care te-ai făcut cu totul frumoasă și apropiată a Împăratului tuturor, Născătoare de Dumnezeu, umple-mă de fapte bune pe mine cel ce viețuiesc întru răutate și în trândăvire mi-am petrecut viața toată, ca să te măresc întru toți vecii.

Pe mine, cel cu mintea rătăcită, cel stricat la suflet și încărcat la cuget, cel întinat prin răutate și ajuns gol de toate bunătățile, Fecioară, nepătată, fără prihană, nu mă trece cu vederea, ci cu fapte cu evlavie mă împodobește.

Sfințește mintea mea, sufletul la lumină călăuzește-l, Fecioară, și fă-l părtaș dumnezeieștii slave; că, iată, de rele m-am umplut și tuturor desfătărilor rob m-am făcut și port cuget încărcat.

Durerile trupului și osteneala sufletului schimbă-le, iar norii nepăsării gonește-i, Fecioară, ceea ce ești norul luminii, și sănătate și ieșire din cele rele dă-mi mie, celui ce cer și cu dragoste te măresc.

Vindecare din palmă izvorăști nouă totdeauna, ceea ce toată ești cortul sfințeniei, toată plină de lumină, toată izvorând mir cu bună-mireasmă, Preacurată dumnezeiască Mireasă.

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

    Răspunde corect la următoare operație aritmetică *