„Și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui” (Luca 1, 46-49).
Aceste cuvinte pe care le-a rostit Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ne dau toată cuvenita îndrăzneală să îi aducem laude, cântări și cinstire, ca celeia ce a fost aleasă din toate neamurile pentru a purta în pântece pe Însuși Fiul lui Dumnezeu.
Sfânta Elisabeta a numit-o pentru prima dată „maică a Domnului” când la vederea ei, s-a închinat ei, și umplându-se de Duhul Sfânt, a grăit către dânsa aceste cuvinte:
„Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” (Luca 1, 41, 43)
Biserica o numește „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii” pentru că însuși Arhanghelul Gavriil s-a închinat ei când i-a vestit că va naște pe Fiul lui Dumnezeu, și a zis: „Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei” (Luca 1, 28).
Cât de mare este și cinstea noastră, a celor ce am fost botezați în credința ortodoxă, să o avem de mamă și ocrotitoare pe Maica Domnului.
Încă de când viețuia pe pământ s-a arătat o puternică mijlocitoare înaintea Fiului ei pentru oamenii aflați în necazuri. Mântuitorul nu a putut refuza rugămintea ei de la nunta din Cana Galileii, și nici acum, când stă de-a dreapta Sa în ceruri nu poate refuza rugăciunile pe care neîncetat le face pentru mântuirea noastră.
Rugăciunile către Maica Domnului sunt aducătoare de pace și bucurie, de mângâiere și nădejde. Oricât de greu am fi încercați, pe toate le depășim mai ușor cu ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Rugăciune către Preacurata Maică a Domnului
Liman de mântuire cunoscându-te, Stăpână, și înotând eu pe marea vieții cea cu multe griji, te chem pe tine ca să fii îndreptătoare a sufletului meu.
Nădejde bună și apărătoare înfricoșătoare ești, Stăpână. Și acum te rugăm să dăruiești noianul îndurării, tuturor celor ce nădăjduiesc în tine și strigă Fiului tău: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.
Haina cea frumoasă a poruncilor de mântuire, pe care am îmbrăcat-o la Botez, am înnegrit-o cu lenea, eu ticălosul; ci acum alerg la tine Fecioară, cerând ca iarăși să îmbrac, prin tine, haina curăției.
Turn sigur de tărie și temelie, păzitoare și apărătoare câștigându-te toți, ne mântuim acum, lăudând nașterea ta, Preacurată, și preaînălțând-o întru toți vecii.
Izvor limpede al nemuririi te știm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Cuvântul Tatălui Celui fără de moarte, Care izbăvește de moarte pe toți cei ce-L preaînalță pe El în veci.
Izvor de tămăduiri izvorăști pururea nouă credincioșilor, Curată, al cărui dar îndestulat luând, lăudăm nașterea ta cea cu totul fără prihană, și o preaînălțăm întru toți vecii.
Pe cei bolnavi cu sufletul și cu trupul și căzuți în patimi cumplite, văzându-i, Stăpână, tămăduiește-i cu milostivirea ta, și-i scapă acum din întristările ce-i supără, ca toți cu laude neîncetat să te mărim.
De Dumnezeu fericită Fecioară, toată nădejdea mea spre tine cu osârdie îmi pun; izbăvește-mă, Maica Vieții celei adevărate, să mă umplu de desfătarea cea veșnică, eu cel ce cu credință și cu dragoste întru cântări te măresc.
Arătându-te Fecioară, luminează întunericul sufletul meu cu strălucirile cele fără de materie ale luminii tale, ceea ce ești ușa dumnezeieștii Lumini, și mă învrednicește, Curată, să mă satur de veșnica desfătare.
Cu strălucirea ta, Fecioară, risipește-mi negura greșelilor și luminează-mă pe mine cel ce cânt: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.