Cea mai mare iubire o arată cineva când se roagă pentru aproapele său cu toată inima – Părintele Efrem Filotheitul

Prin rugăciune putem dobândi de la Dumnezeu lucruri care nu stau în puterea noastră, sau care pentru noi par imposibile, precum vindecarea de cancer sau de o altă boală gravă, ieșirea din comă, izbăvirea de sinucidere, întoarcerea la credință, scăparea din primejdii iminente și altele asemenea.

Dar pentru care rugăciunea noastră să fie ascultată, ea trebuie să pornească din inimă, să fie izvorâtă dintr-o inimă înfrântă și smerită, plină de credință și nădejde în mila și puterea lui Dumnezeu.

Cea mai puternică rugăciune este cea pe care cineva o face pentru semenul său, aflat în dificultate sau necaz. Nimic nu arată mai mult dragostea noastră față de aproapele nostru decât rugăciunile pe care le facem în taină pentru ajutorarea și mântuirea lor.

Nimic nu este mai frumos înaintea lui Dumnezeu decât cel care din multa dragoste față de oameni, se roagă și varsă lacrimi pentru ei.

Părintele Efrem Filotheitul spunea că „aceasta este iubirea cea mai vie față de aproapele, atunci când cineva se roagă pentru altul din toată inima”.

Să ne aducem aminte de gestul celor patru bărbați care au desfăcut acoperișul casei unde se afla Mântuitorul și au coborât înaintea lui patul pe care zăcea prietenul lor paralizat. Atât de mare era credința lor că Dumnezeu îl poate face sănătos pe cel slăbănog, încât au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-l aduce înaintea lui Iisus.

Iar El, văzând credința lor, a zis slăbănogului: „Fiule, iertate îți sunt păcatele tale!” (Marcu 2, 1-5)

Așa și noi, dacă nu putem face mai mult pentru cineva aflat în suferință sau necaz, să ne rugăm pentru el. Să aducem cazul lui înaintea lui Dumnezeu, și pentru credința și dragostea noastră, Dumnezeu îl va milui negreșit.

Dar iubirea adevărată nu se răsfrânge doar asupra celor de un neam cu noi, doar asupra prietenilor și a binefăcătorilor noștri. Ea cuprinde și pe vrăjmași, și pe cei care ne batjocoresc, ne osândesc, ne fac rău sau ne supără neîncetat.

Pentru unii ca aceștia trebuie să ne rugăm cu o inimă și mai fierbinte, pentru ca Dumnezeu să-i lumineze, să-i întoarcă la calea cea bună și să restaureze relațiile deteriorate.

Părintele Efrem Filotheitul spune că vrăjmașii noștri sunt de fapt binefăcători ai sufletului nostru, deoarece ei ne pun la încercare dragostea.

Prin răbdarea răutății lor ne vindecăm pe patimi. Ei ne ajută să dobândim smerenia, blândețea, bunătatea, arzând în noi egoismul și mândria.

Să iertăm așadar din inimă pe vrăjmașii noștri, pentru ca Dumnezeu să aibă milă de ei și să ne ierte și nouă păcatele. Să nu urâm pe cel care face rău, ci pe diavolul care îl îndeamnă la rău. Să nu osândim omul, ci păcatul.

„Rugându-ne pentru acei oameni, îi ajutăm să se lumineze, pentru că este posibil ca ei să nu-și amintească de Dumnezeu, să nu facă rugăciune, nici chiar cruce. Cine îi va ajuta pe aceștia?”

Să nu întoarcem spatele celor stăpâniți de diverse vicii și patimi, celor pe care nu îi iubește nimeni din cauza răutății lor, ci să ne rugăm pentru ei ca Dumnezeu să le îmblânzească inimile și să le îndrepte căile.

Ei au mare nevoie de rugăciunile noastre, ca Dumnezeu să-i ierte și să-i sfințească și să vină la credință, spune Părintele Efrem.

_____________________________________________________________________________________________________

Sursă: Ne vorbește Starețul Efrem Fillotheitul. Meșteșugul mântuirii, Editura Egumenița: http://jurnalspiritual.eu/sfaturi-practice-despre-lupta-de-zi-cu-zi/

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.