Dacă L-am iubi pe Dumnezeu, am alerga la rugăciune ca la un izvor de bunătăți

Unul din motivele pentru care nu suntem atrași spre rugăciune este faptul că nu știm să ne rugăm cu adevărat. Simțim mai degrabă plictiseală, răceală sau indiferență.

Părinții de la Schitul Optina spun că acest lucru se datorează lipsei noastre de iubire față de Dumnezeu.

Într-o convorbire consemnată la Schitul Optina cineva se plângea că nu simte dorință să se roage seara și îi ruga pe părinți să îi dea niște sfaturi despre cum anume să se pregătească pentru rugăciune.

„Nu vrei să te rogi serile pentru că tu doar rostești rugăciunile, nu te rogi, de fapt. Și de aceea o resimți ca pe o povară”.

Majoritatea dintre noi ne rugăm mecanic, sau formal. Seara, când ne retragem în cămăruța noastră și am finalizat toate activitățile zilnice, ecoul lor încă mai persistă în mintea noastră.

Ideile, imaginația, mulțimea gândurilor sau a grijilor care ne vin ne împiedică să ne rugăm cu mintea curată.

Inima celui care nu se roagă în timpul zilei este rece din cauza îndeletnicirilor lumești în care a petrecut toată ziua. Pentru a păstra o relație vie cu Dumnezeu, trebuie să ne deprindem, să ne ostenim a ne ruga neîncetat.

Nu trebuie să citim zeci de acatiste sau canoane, ci numai să avem gândul la Dumnezeu și duhul rugăciunii va rămâne cu noi. Așa se cultivă și se păstrează dragoste lui Dumnezeu în suflet.

„Nu ai nici o dorire să fii cu cel pe care îl iubești, pentru că cel pe care îl iubești ești chiar tu însuți. Și de aceea nu vrei să te rogi”.

Pentru că ești obosit și cauți odihnă și confort pentru tine însuți. Este timpul tău, în care îți porți ție de grijă. Ai făcut atât de multe pentru atât de mulți în timpul zilei, așa că acum nu mai ai timp, ești obosit”.

Iată un alt motiv pentru care nu avem dorință să ne rugăm: suntem plini de noi înșine, suntem stăpâniți de multă iubire de sine și în noi nu mai încape gândul la Dumnezeu.

„Țineți minte cum era când credeați că sunteți îndrăgostiți de cineva? Și indiferent de ce ai fi făcut ziua întreagă, abia așteptai să-l vezi la sfârșitul zilei? Nu-ți păsa dacă ai dormit sau nu, dacă stăteai în zăpadă să vorbești cu el și înghețai de frig, pentru că nu voiai să pleci. Și chiar dacă știai că trebuie să te trezești dimineața, nu-ți păsa cât de târziu ai fi rămas cu el, pentru că tu credeai că-l iubești”.

Așa se întâmplă și cu dragostea față de Dumnezeu. Inima trebuie să ardă de iubire, să dorească necontenit să petreacă în preajma Lui. Dumnezeu este pretutindeni, trebuie doar să ne deschidem inimile spre a-L primi și a ne desfăta de dulceața harului Său.

„Te-ai ruga dacă L-ai iubi pe Domnul! Ai da fuga acasă pentru a fi cu El… în loc de „Oh, iar trebuie să o iau de la capăt cu rugăciunea…”

„Dacă te-ai fi gândit la El toată ziua, nu ar fi fost o problemă, dar tu te-ai gândit doar la tine toată ziua. Și tu Îl vezi pe Domnul ca pe unul de care trebuie să te îngrijești înainte de a avea ceva timp și pentru tine!”

Sursă: Convorbire la Mănăstirea Optina din Rusia, 2013

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.