Dacă lăsăm MINTEA fără RUGĂCIUNE, diavolii ne duc unde vor ei – Părintele Cleopa

Părintele Ilie Cleopa ne-a lăsat foarte multe povețe folositoare pentru mântuirea noastră. Una din ele este legată de importanța petrecerii în rugăciune necontenită.

Chiar și atunci când lucrăm ceva cu mâinile sau cu mintea, cugetul inimii noastre și mișcările sufletului trebuie să fie înrâurite de amintirea lui Dumnezeu. 

Dacă nu ne rugăm, spunea Părintele, diavolul vine ne umple minte cu altceva, pentru că așa a lăsat Dumnezeu mintea omului, să nu stea niciodată goală. 

„Ori o umple Dumnezeu cu gândurile Lui, ori satana cu ale lui”. Dacă el găsește în mintea noastră rugăciune, nu se poate apropia.

Demonii niciodată nu stau degeaba, iar noi nu ne permitem să lăsăm mintea goală, sau să umble prin tot felul de locuri, imaginându-și tot felul de oameni și întâmplări.

Putem rosti tot timpul în gând, cu buzele, sau cu inima rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul sau păcătoasa”, sau „Tatăl nostru”, sau „Născătoare de Dumneze Fecioară, bucură-te, ceea ce ești plină de har Marie, Domnul este cu tine“.

Diavolul nu se poate apropia de mintea în care găsește rugăciune, pentru că aceasta îl arde. Numele Domnului și al Maicii Domnului este foc mistuitor pentru el.

„Când a găsit mintea nu în veghere de Dumnezeu, nu în rugăciune, nu în cugetarea Scripturilor, îi dă toate drăciile și o duce unde vrea”.

Părintele Cleopa spune că „mintea este ochiul sufletului, este partea cuvântătoare a sufletului și ochiul.” Mântuitorul spune în Evanghelie că de vor fi ochii noștri curați, întreg trupul nostru va fi luminat, iar de vor fi ei întunecați, tot trupul nostru va fi întunecat.

Degeaba avem lumina ochilor dacă nu putem vedea binele și gândi binele în raport cu semenii noștri. Poți să fii orb și să ai ochiul sufletului luminat de poruncile și învățătura lui Dumnezeu. La fel, putem vedea, dar dacă nu avem mintea curată, suntem niște marionete în mâinile diavolilor.

De aceea trebuie trezvie întotdeauna, să fii veghetor cu mintea și să te rogi. Și dacă ai să-mi spui: „Dar eu am treabă, eu sunt tâmplar, eu tai brazi în pădure, eu sunt la birou, eu sunt la volan, eu sunt în fabrică, eu sunt la prășit, la seceră, la pus cartofi și n-am când mă ruga” – minți! Că rugăciunea nu are nevoie de acestea. Poți să te rogi întotdeauna”.

Patriarhul Ierusalimului, aflat în vizită la Mănăstirea Neamț spunea că trebuie să împletim munca cu rugăciunea – „ora et labora! (roagă-te și muncește).

„Mâna tinde-o la lucru, limba ta să laude pe Dumnezeu și să mintea să fie la Hristos. Asta-i lucrarea. Pentru că nu ești făcut numai din huma asta de pământ, ca să ai grijă numai de hoit (adică de trup), să-l hrănești și să-l îmbraci; ai suflet nemuritor și veșnic”.

Oricât de mult ne-am îngriji de trup, nu trebuie să uităm că avem ceva în noi nemuritor. Sufletul trebuie și el hrănit și adăpat cu rugăciune, cu lacrimile de pocăință pentru păcate, cu citirea Dumnezeieștilor Scripturi, cu meditații sfinte, cu milostenii și celelalte virtuți.

Dar noi ne ocupăm foarte puțin de rugăciune. „Cel dintâi păcat care întunecă mintea ca să uite rugăciunea și gândirea de Dumnezeu este uitarea”. Sfântul Isihie Sinaitul spune că „blestemata uitare stinge rugăciunea din suflet și paza minții ca apa pe foc”.

Uitând de rugăciune, zice Părintele Cleopa, uităm și de Dumnezeu, și viața noastră merge spre rău. Sfinții Părinți ne spun că „uitarea se biruiește cu frica de Dumnezeu și cu credința”. Sfântul Maxim spune că „cel care crede se teme, iar cel care se teme se trezește”.

„Eu dacă cred că Dumnezeu e aici și numai că e aici, că Dumnezeu e în inima noastră de la Botez, și stau în fața Lui, cum să-mi permit să fac răutăți? Căci îndată vine frica lui Dumnezeu: „Nu, nu gândi așa, că Dumnezeu știe sfaturile inimii”. Poate omul să aibă un gând în inimă și să nu-l știe Dumnezeu?”

Frica de Dumnezeu alungă uitarea, lenevia, moleșeala, nepăsarea, negrija și toate celelalte piedici care fac sufletul să uite de rugăciune. Iar cel ce uită de Dumnezeu săvârșească multe rele.

_____________________________________________________________________________________________________

Sursă: Rugăciunea – Maica tuturor faptelor bune, Ne vorbește Părintele Cleopa, Vol. 15, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 45-47

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

    Răspunde corect la următoare operație aritmetică *