Rugăciune către Sfântul Paisie cel Mare (19 iunie)

Troparul sărbătorii îl numește pe Sfântul Paisie „înger în trup” sau „omul cel fără de trup”, căci viețuirea sa a fost cu adevărat plină de sfințenie și întocmai ca a îngerilor.

Dumnezeiescul Paisie se numără printre stâlpii de foc ai pustiei Egiptului, alături de alți mari părinți: Antonie cel Mare, Macarie cel Mare, Arsenie cel Mare, Pahomie cel Mare. Este considerat cel mai mare dintre sihaștri și mult iubit de Dumnezeu.

Sfântul Paisie cel Mare

Asemenea lui Moise, Sfântul Paisie cel Mare s-a învrednicit a-L vedea pe Dumnezeu. Pentru nevoințele sale, a primit mari daruri și puterea de a face minuni. Apoftegmele sale insuflate de Duhul Sfânt le găsim în Patericul Egiptean.

Acest dumnezeiesc bărbat s-a născut în anul 320 în Egipt. Din copilărie era foarte slăbănog, pricinuind multă mâhnire maicii sale. Dar într-o noapte, un înger al Domnului s-a arătat femeii, spunându-i că acest copil este vas cinstit ales de Dumnezeu, și că numele lui va fi mare în cer și pe pământ.

Ajungând în vârstă de 20 de ani, tânărul Paisie a intrat în viața monahală, fiind tuns în călugărie de un cuvios părinte, de la care a primit învățătura petrecerii ascetice.

Acesta i-a dat o rânduială aspră, spunându-i să nu privească la fețele oamenilor, dacă vrea să vedea pe Dumnezeu. Trei ani a trăit în această nevoință, avându-și capul mereu plecat, neridicându-și privirea nici măcar pentru a vede cerul.

Petrecea neîncetat în post și rugăciune, ajungând la starea bărbatului desăvârșit. Odată, pe când se ruga, Mântuitorul Însuși S-a pogorât până la dânsul lui însoțit de doi îngeri, adresându-i-se cu multă cinste:

Sfântul Paisie cel Mare, spălând picioarele Mântuitorului

„Bucură-te, Paisie, azi trebuie să ne găzduiești!” Dar Paisie nu știa cine sunt acei bărbați care au venit la el. Fiind însă iubitor de oameni și primitor de străini, i-a primit cu bucurie în peștera lui umilă.

Neavând nimic cu care să-i ospăteze, a împlinit cea mai mare rânduială de întâmpinare a străinilor: a turnat apă în lighean și a spălat cu smerenie picioarele lor, învrednicindu-se a atinge sfintele picioare ale Domnului.

Înainte de a pleca, Mântuitorul i-a zis iubitului său Paisie: „Pace ție, slugii Mele!” Deschizându-i-se ochii minții, Paisie a înțeles cine era Acela Care a venit la peștera lui.

Rănindu-se la inimă de dragostea lui Hristos, a băut apa din scăldătoarea picioarelor Sale, umplându-se de mari haruri duhovnicești. Iar în locul în care a vărsat acea sfințitoare apă, a răsărit un copac cu flori înmiresmate. Seva acestui copac se folosește pentru prepararea Sfântului Mir.

După această minunată arătare, Sfântul Paisie a primit darul iubirii de oameni a lui Dumnezeu, rămânând multă vreme într-o stare de pace și bucurie sfântă, simțind în inimă pe Hristos-Domnul ca un foc arzător. 

Viețuirea lui era cu adevărat mai presus de fire. Căci postea desăvârșit câte două săptămâni fără să guste nimic, petrecând pururea în rugăciuni, vorbind de multe ori față către față cu Hristos.

Asemene Sfântului Apostol Pavel, Cuviosul Paisie a fost răpit la cer pentru a vedea frumusețile Raiului și locurile pregătite pentru sufletele drepților.

Cu rugăciunile lui îi rușina pe diavoli, arzându-i cu smerenia și iubirea lui de oameni, încât aceștia se vedeau siliți să spună: „O, ce putere! Ce voi face cu tine, Paisie?” O dată, pe când se ruga pentru un tânăr luptat de patima curviei, îngerul Domnului s-a arătat avându-l pe diavolul acela legat, care spunea: „Vai mie! Până când mă muncești cu rugăciunea ta și-i păzești prin ea pe toți cei ce locuiesc în pustia aceasta?”

Atât de mare îndrăzneală avea în rugăciune, încât și pe cei din iad îi scotea prin mijlocirile sale. Mari și neînchipuite sunt faptele sale, iar viața sa merită citită în întregime. 

Sfântul Paisie cel Mare s-a mutat la Domnul în anul 417, încărcat de virtuțile cele dobândite cu multă osteneală. Astăzi, pelerinii pot vizita peștera lui și urmele nevoinței sale, precum funia din bolta peșterii de care își lega părul noaptea, luptând cu somnul pentru a sta treaz la rugăciune. 

Moaștele Sfântului Paisie cel Mare

Peștera sa se află în Pustiul Egiptului, în Mănăstirea Sirienilor din Deșertul Nitriei (Wadi El Natrun). În Biserica acestei mănăstiri este păstrat și sfântul lui trup, rămas intact, așezat spre închinarea pelerinilor.

Canon de rugăciune către Sfântul Paisie cel Mare

Cântarea 1

Mie celui ce mă apuc acum ca să cânt dumnezeiasca ta prăznuire, stând tu lumina înaintea Treimii, de unde auzind dumnezeieştile cântări ale serafimilor, ca nişte lumini de foc, dă-mi împărtăşire de acelea ca să-ţi împletesc cuvenită cântare, fericite.

Sfinte Cuvioase Părinte Paisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dătătorul a toate, prin dumnezeiască cunoştinţă mai înainte înţelegând bunătăţile ce aveai să săvârşeşti în chip mai presus de fire, Sfinte Paisie cel Mare, încă prunc fiind tu, arătându-ţi-se, de fraţii tăi mai înainte te-a deosebit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îmblânzeşte părinte, pe Hristos, pentru mine, pe Care din pruncie nu am încetat ticălosul a-L amărî cu faptele mele cele de ruşine; căci ai multă în drăzneală către El, pe Care tu dimpotrivă L-ai veselit din pruncie prin a ta nevoinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Venit-a la tine, Curată Arhanghelul, aducându-ţi bucuria, luminat îmbrăcat şi săltând; întâmpinând însă strălucirile tale, din asemănarea strălucirilor a strălucit şi mai mult deci strălucea.

Cântarea a 3-a

Înger ceresc s-a arătat maicii tale, mai înainte vestindu-i bună sporirea ta cea din pruncie, precum Samuil a proorocit împăratului.

Sfinte Cuvioase Părinte Paisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suitu-te-ai, părinte, pe scara cea cugetătoare ce ţi-ai aşezat, care vieţuind tu în bunătate, încă te aducea la cele cereşti, unde împreună petreceai cu îngerii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înţelepţeşte-mă pe mine, sfinte, întru voinţele dumnezeieşti ca să nu greşesc în acelea, precum şi pe tine mai înainte însuşi Ieremia te-a înţelepţit în proorociile sale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu grai de smerită grăire către mai-marele voievod ai înălţat smerită firea oamenilor, Preacurată; pentru aceasta şi noi te înălţăm cu cântările.

Cântarea a 4-a

Te-ai dat pe sine peste măsură la nevoinţe, de Dumnezeu cugetătorule, încât însuşi Domnul S-a pogorât adeseori la tine şi arătându-ţi-se ţi-a vorbit aievea; pentru aceasta prin tine mulţi se vor mântui.

Sfinte Cuvioase Părinte Paisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum dumnezeiescul apostol Ioan, deosebit din cei doisprezece a fost numit cel iubit de Ziditorul, tot aşa şi Sfântul Paisie a fost numit de El, mai presus de toţi sihastrii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca cel ce ai câştigat prin ostenelile tale, părinte, covârşitoarea dragoste cea de la Împăratul tuturor, roagă-te să o dobândesc şi eu pe aceasta, ca să te propovăduiesc pe tine, că mult poţi la Stăpânul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfinţeşte-mă pe mine cel peste măsură de întinat, care vieţuiesc în necurăţie şi fac lucruri de ruşine, Preasfântă, ca să mă sfinţesc eu păcătosul prin tine şi cu buze curate să cânt sfinţenia ta.

Cântarea a 5-a

Nicidecum nu te-a amăgit pe tine, înţelepte, înşelăciunea vicleanului vrăjmaş, căci pe bogatul trimis de el ca să-ţi aducă aur l-ai izgonit împreună cu el, împroşcând pe demonul cel lacom.

Sfinte Cuvioase Părinte Paisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nedumerit foarte era vrăjmaşul cel cumplit, văzând că toate cursele sale cele împotriva ta, se sfărâmau de tine ca pânza păianjenului şi striga cu glas: O, ce putere! Ce voi face cu tine, Paisie?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind foarte dăruit cu putere asupra vrăjmaşului, preaputernice, izbăveşte-mă pe mine de cel care mă împinge cu totul în prăpastie şi câte puţin se sileşte să-mi omoare sufletul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din pricina mulţimii de greşeli m-am apropiat de moarte, Preacurată şi afară de tine neştiind a afla alt ajutor, te rog pe tine Singură, apucă mai înainte şi mă mântuieşte.

Cântarea a 6-a

O, de câtă cinste te-ai învrednicit, Sfinte Părinte Paisie, încă în trup fiind, spre cereasca înconjurare suindu-te, ca să vezi frumuseţile raiului.

Sfinte Cuvioase Părinte Paisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbuibându-mi adeseori pântecele, sfinte, m-am făcut eu ticălosul jertfă duhului josniciei; dar tu, preaalesule pustnic, ca alt Daniil izbăveşte-mă de acela.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Strălucita ta înfrânare de la mâncare, nici un om n-a săvârşit-o, înţelepte; căci în postire nedomolită zeci de săptămâni ai trăit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu adevărat de trei ori fericit este neamul nostru, Preacurată, fiindcă este îmbogăţit avându-te pe tine Mijlocitoare către Hristos, Fiul tău şi Ziditorul, măcar de şi greşim.

CONDAC

Câştigat-ai nevoinţa şi petrecerea înfrânării, tu, Cuvioase Părinte Paisie, făcătorule de minuni; pentru aceea roagă-te pentru noi, cei ce săvârşim cu credinţă sfântă pomenirea ta.

Cântarea a 7-a

Câştigat-ai de la Stăpânul tău, pentru nevoinţele tale, părinte, a fi ascultat degrab în orice a-i cere, precum ţi-a făgăduit când a venit la tine şi te-ai învrednicit de harul cel mare.

Sfinte Cuvioase Părinte Paisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râvnind lui Pavel, preafericite, mai mult ai ales a te lipsi de plata ostenelilor tale, numai dacă alesul călugăr ar scăpa de pierzarea iudeilor, iar acela izbăvindu-se cu adevărat, laudă pe Domnul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răpit-ai vremeniceşte, din întunecimile iadului sufletul cel nesupus, Părinte Paisie şi l-ai pus la odihnă, îmblânzind pe Hristos; pe Care roagă-L să ne mântuiască şi pe noi de osândă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bună între femei pe tine te numeşte cântarea şi iarăşi: Frumoasă între tinere, Pruncă a lui Dumnezeu şi Mireasă Nenuntită între fecioare, Curată, căci nu este deopotrivă cumpănă frumuseţii tale şi Harului.

Cântarea a 8-a

Arătatu-ţi-S-a ţie Hristos în chip de doi îngeri, cerând de la tine să-I faci găzduire; iar tu L-ai primit pe El cu osârdie ca Avraam cel de demult, fericite şi spălându-I picioarele, ai băut apa cu care L-ai spălat.

Sfinte Cuvioase Părinte Paisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De mult har te-ai învrednicit, înţelepte, căci neîmplinind ucenicul tău poruncile tale, la porunca ta au înviat moaştele sfântului care i-a poruncit aceluia: săvârşeşte, fiule, cuvintele folositorului tău.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Adu-ne la viaţă, preasfinţite, pe noi cei omorâţi prin înşelăciune; ridică-ne pe noi cei căzuţi întru tot felul de călcări de poruncă; şi ne curăţeşte pe noi cei întru totul întinaţi de dulceţile vieţii, prin îndrăzneala cea de negrăit pe care o ai către Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară Maria, făptura este datoare a-ţi mărturisi prea multele haruri, căci Cel pe Care L-ai născut, Dătător de lumină fiind numit şi milostivindu-Se spre ea, care dintru neştiinţă era întunecată, ca un Ziditor cu adevărat, o a făcut să strălucească cu lumina.

Cântarea a 9-a

Te-ai înălţat, Cuvioase Paisie, acolo unde se află cetele îngerilor, scaunele cele dintâi ale proorocilor, cununile mucenicilor, scaunele dumnezeieştilor apostoli şi strălucitele praznice ale sihastrilor, cu care împreună cântă Atotţiitorului cântarea cea întreit sfântă.

Sfinte Cuvioase Părinte Paisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, lumină mai presus de fire! O, flori prea mirositoare! O, roduri dulce hrănitoare! O, glas prea veselitor! O, frumuseţe mai presus de ceruri! Întru care te desfătezi, Sfinte Părinte Paisie, în chip de negrăit, unindu-te cu Treimea, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Contenit-a dorirea ta, cel prea mare între cuvioşi, câştigând după poftă culmea dorinţelor şi umplându-te în cele cereşti de strălucirea cea dumnezeiască; ci pomeneşte-ne şi pe noi cei ce cu credinţă te pomenim pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)

Ai încăput în tine Fecioară, pe Cel Singur Bun al bunurilor, născând în chip de negrăit pe Cel mai presus de fire, Care pogorându-Se S-a arătat peste fire şi Om, Dumnezeu fiind, în amândouă firile şi lucrările şi voinţele.

SEDELNA

Adunându-ne te lăudăm pe tine, Cuvioase Părinte Paisie, cel ce te-ai suit la cer ca într-un car; căci prin îndoitele tale osteneli, ca şi cu nişte roţi te-ai într-aripat cu dragostea cea către Hristos; iar prin dragostea cea către aproapele, te-ai înălţat la ceruri, rugându-te pururea pentru noi Domnului, de Dumnezeu fericite.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Preasfântă Fecioară, miluieşte-ne pe noi, cei ce năzuim cu credinţă la milostivirea ta şi cerem ajutorul tău cel fierbinte, căci poţi cu adevărat să izbăveşti pe toţi, ca Una ce ai fost Maică a lui Dumnezeu Celui Preaînalt; cu rugăciunile tale cele de Maică pururea fii folositoare nouă, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har dăruită.

Troparul Sfântului Cuvios Paisie cel Mare

Îngerul cel în trup, cununa călugărilor, omul cel fără de trup, locuitorul cerurilor, dumnezeiescul Paisie se bucură prăznuind împreună cu noi pomenirea sa, dând dumnezeiesc dar celor ce se ostenesc pentru el; pentru aceasta cu multă osârdie să-l slăvim.

loading...

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

    Răspunde corect la următoare operație aritmetică *