Acatistul Maicii Domnului „Arătătoarea căii”

Acest acatist a fost alcătuit pentru cinstirea Icoanei cu același nume, care este păstrată în Muntele Athos, la Mănăstirea Xenofont.

Icoana se numește Odighitria, care în limba greacă înseamnă „arătătoare a căii”, „călăuză” sau „povățuitoare”. A primit acest nume în urma unei minuni petrecute în Constantinopol.

Icoana Maicii Domnului Odighitria

O legendă bizantină spune că Maica Domnului a condus pe doi oameni orbi pe drum și le-a înapoiat vederea. Se spune de asemenea că această icoană ar fi fost pictată de Apostolul Luca și binecuvântată de însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

În această icoană, Maica Domnului arată spre Fiul ei, Care a mărturisit despre Sine Însuși că este Calea, Adevărul și Viața. Deși ne îndreptă ca o mamă iubitoare spre Fiul ei, Maica Domnului însăși ne este povățuitoare și învățătoare prin pilda vieții ei pline de smerenie, tăcere, cumințenie și ascultare desăvârșită față de Dumnezeu.

Iubirii de mamă a Preacuratei ne adresăm, ca ea să devină calea prin care mila lui Dumnezeu să vină în sufletele noastre, spune Ieromonahul Grigorios în cartea Sfânta Taină a Mărturisirii.

Această icoană semnifică totodată Biserica Mântuitorului Hristos, care îi duce pe creștini spre mântuire.

În anul 1730, pe când icoana Odighitria se afla la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos, s-au petrecut  câteva întâmplări minunate. Icoana a dispărut din mănăstire, deși porțile erau încuiate, și a apărut singură la Mănăstirea Xenofont, aflată la o distanță de 3 ore.

Deși a fost adusă înapoi la Vatoped, icoana a dispărut din nou. Acest lucru s-a petrecut de ori, până ce călugării au înțeles că este voia Maicii Domnului să rămână la Xenofont.

Acatistul Maicii Domnului Arătătoarea căii

Condacul 1

Închis și părăsit îmi e altarul inimii, dar Chipul lui Dumnezeu pecetluit pe ființa mea mă arde cu dor nestins. Nu am altă scăpare din iadul deznădejdii fără numai pe tine, Fecioară: luminează-mi întunericul, descoperă-mi lumina feței Fiului tău, ca să aflu raiul smereniei și cu mulțumire să strig: Bucură-te, Arătătoarea Căii!

Icosul 1

Nu-mi pot găsi liniștea, nu-mi pot afla Chipul, nu pot să-mi îndrept viața decât privind spre Pruncul dumnezeiesc din brațele tale, Preacurată, spre Care pururi arăți cu iubire de Maică și doar așa, cu închinare, ușile altarului de taină iarăși se deschid.

Bucură-te, arătătoarea Chipului dumnezeiesc;

Bucură-te, arătătoarea Iubirii Tatălui;

Bucură-te, arătătoarea Dragostei Preasfântului Duh;

Bucură-te, arătătoarea Dăruirii Fiului;

Bucură-te, arătătoarea întrupării lui Hristos;

Bucură-te, arătătoarea Cinei celei de Taină;

Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condacul 2

Nimica sunt eu, făptura, abia ca o frunză purtată de vântul patimilor și valurile ispitelor; dar din nimic a făcut Dumnezeu lumea și așa nu deznădăjduiesc, ci cred iubirii Sfintei Treimi care m-a creat. Și către icoana nașterii tale, Fecioară, îmi tind cugetul inimii, strigând împreună cu tine: Fie mie, Doamne, după cuvântul Tău, Aliluia!

Icosul 2

Toate simțurile și mădularele îmi sunt rănite de patimi și zac în nelucrare. Arată-mi mie, Fecioară, nu calea cea plină de amăgiri a simțurilor și cugetelor amestecate ale lumii, ci calea rugăciunii și închinării neîncetate către Hristos, prin care inima se face iarăși altar al prefacerii duhovnicești.

Bucură-te, arătătoarea înfricoșatei Jertfe;

Bucură-te, arătătoarea Luminatei Învieri;

Bucură-te, arătătoarea Trupului și Sângelui lui Hristos;

Bucură-te, arătătoarea alegerii celei bune;

Bucură-te, arătătoarea sfintelor nevoințe și voii dumnezeiești;

Bucură-te, arătătoarea închinării și prefacerii duhovnicești;

Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condacul 3

Cine ar putea zugrăvi iubirea dintre Dumnezeu și creația Sa mai bine decât Sfântă Icoana ta, Născătoare de Dumnezeu, în care pe Cel ce toate le ține cuprinzând, Îl faci arătat mai presus de minte celor ce cântă: Aliluia!

Icosul 3

Pacea dumnezeiască ce se coboară în lume este Însuși Iisus cel întrupat din tine, Preacurată Fecioară, în împreună îmbrățișarea Preasfântului Duh. Și așa icoana Nașterii tale e însăși icoana isihiei creștine, Chipul Liturghiei lui Hristos, prin care Biserica urcă în iubirea Tatălui Dumnezeiesc.

Bucură-te, arătătoarea iubirii dumnezeiești;

Bucură-te, arătătoarea iubirii de creație;

Bucură-te, arătătoarea chemării de Sus;

Bucură-te, arătătoarea Numelui lui Iisus;

Bucură-te, arătătoarea Crucii de Viață izvorâtoare;

Bucură-te, arătătoarea Crucii de unire între creație și Dumnezeire;

Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condacul 4

Cât de ușor încolțesc în firea slăbită de păcat semințele vrăjmașului și cât de adânc pătrund rădăcinile relelor deprinderi! Și din afară și din lăuntru mă împresoară întunericul, ci tu, Stăpână, degrabă mântuiește-mă, arată-mi calea spre Lumină, să pot iarăși cânta: Aliluia!

Icosul 4

Lumea se cerne în tot felul de ispite, iar întru boli și neputințe Însuși Dumnezeu lucrează spre mântuirea noastră. Arată-mi, Fecioară, rostul dumnezeiesc al încercărilor ce mă învăluie ca să-mplinesc voia Fiului tău și să strig:

Bucură-te, arătătoarea Binecuvântării Tatălui;

Bucură-te, arătătoarea Rugăciunii Preasfântului Duh;

Bucură-te, arătătoarea închinării Fiului;

Bucură-te, arătătoarea Bisericii, Trupul lui Hristos;

Bucură-te, arătătoarea hotarului veșniciei;

Bucură-te, arătătoarea Rugului aprins al isihiei;

Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condacul 5

La dreapta se-nalță piscul ucigaș al mândriei și deșertăciunii, la stânga se cască prăpastia fără fund a deznădejdii: cum voi păzi dar calea cea strâmtă ce trece prin focul conștiinței și al pătimirii de bună voie pentru dragostea lui Hristos, de nu-mi vei călăuzi tu pașii, Preacurată? Numai așa, sub sfântul tău Acoperământ, voi avea și eu îndrăznire a cânta: Aliluia!

Icosul 5

Înfiază-mă, Fecioară, pe mine, cel ce stau cu închinare înaintea Crucii de Viață Dătătoare a Fiului Tău, și descoperă inimii mele Rugul aprins al Bisericii în care să-mi sfințesc trupul și sufletul și să strig:

Bucură-te, arătătoarea tainelor dumnezeiești;

Bucură-te, arătătoarea iertării și împăcării;

Bucură-te, arătătoarea tămăduirii și luminării;

Bucură-te, arătătoarea Chipului cel fără umbra păcatului;

Bucură-te, arătătoarea Chipului de taină al Învierii;

Bucură-te, arătătoarea dragostei ce nu mai cade;

Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condacul 6

Viața mi se-apropie de răscrucea veșniciei și iată, nu am rod în care să se-ntrupeze Iubirea lui Dumnezeu. Nu am asemănarea cu Hristos, nici haina Sfântului Duh prin care să pot primi și eu înfierea cea de Sus. Tot darul l-am risipit și pângărit din neștiință, negrijă și neiubire, iar acum deznădăjduit mă aflu înaintea hotarului înfricoșat. Arată-mi, însă tu, Fecioară, covârșirea milei lui Hristos, ca înaintea Lui să m-arunc și să strig ca desfrânata, vameșul și tâlharul: Miluiește-mă, Doamne, Aliluia!

Icosul 6

Deschide-mi mie, celui orb, Preacurată, ochii inimii să pot vedea lumea în icoana veșniciei, icoana Iubirii celei mai tari decât păcatul și moartea, și cu mulțumire să strig:

Bucură-te, arătătoarea icoanei veșniciei;

Bucură-te, arătătoarea chipului împărăției;

Bucură-te, arătătoarea Pomului Vieții;

Bucură-te, arătătoarea Venirii lui Hristos;

Bucură-te, arătătoarea Paștilor de taină;

Bucură-te, arătătoarea Judecății Iubirii;

Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condacul 7

Arată-mi pururea, Stăpână, pe Fiul Tău și Dumnezeu, ca să pot urî desăvârșit păcatul ce mă desparte de dragostea Lui, și să pot cânta: Aliluia!

Icosul 7

Strălucește-mi, Fecioară, frumusețea mântuitoare a Chipului lui Hristos, ca alungând urâciunea pustiirii să odihnească în inima mea ca într-o icoană de pururea închinare și să strig:

Bucură-te, arătătoarea comorii din țarina inimii;

Bucură-te, arătătoarea mărgăritarului ascuns;

Bucură-te, arătătoarea bunăvoirii Tatălui;

Bucură-te, arătătoarea liturghiei Cuvântului;

Bucură-te, arătătoarea mângâierii Preasfântului Duh;

Bucură-te, arătătoarea sălășluirii Sfintei Treimi;

Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condacul 8

Târât de patimi cumplite, strig către tine, Fecioară: nu mă lăsa pierzării, ci degrab mă acoperă cu lumina smereniei tale, întru care iubirea dumnezeiască înflorește și Trupul lui Hristos se plinește, în cântarea: Aliluia!

Icosul 8

Arată-mi, Preacurată, chipul pocăinței și mărturisirii adevărate, ca să pășesc eu, cel ce am lepădat tot darul dumnezeiesc, în hotarul împărtășirii cu Hristos, prin care inima se face locaș al Împărăției Cerurilor.

Bucură-te, arătătoarea dorului curățitor;

Bucură-te, arătătoarea pocăinței înveselitoare;

Bucură-te, arătătoarea mărturisirii dezlegătoare;

Bucură-te, arătătoarea bunătății firii;

Bucură-te, arătătoarea altarului împărtășirii;

Bucură-te, arătătoarea Schimbării la față;

Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condacul 9

Viforul patimilor și al suferințelor ce vin asupră-mi potolește-l, Fecioară, arătându-mi mie calea răbdării și închinării a toate către milostivirea lui Dumnezeu, prin care Crucea Iubirii mai presus de lume se-nalță, în cântarea: Aliluia!

Icosul 9

Cum a fost năpădit de neghină grâul cel curat sădit de Dumnezeu în inima mea și cum voi mai discerne acum voia lui Dumnezeu, de nu mi-o vei lumina tu, Stăpână, cu rugăciunile tale de Maică către Fiul tău și Dumnezeu?

Bucură-te, arătătoarea darului dumnezeiesc;

Bucură-te, arătătoarea frumuseții fecioriei;

Bucură-te, arătătoarea rodniciei ascultării;

Bucură-te, arătătoarea comorilor sărăciei;

Bucură-te, arătătoarea secerișului de taină;

Bucură-te, arătătoarea urmării lui Hristos;

Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condacul 10

Toate ale lumii le-am gustat, dar n-am aflat bucurie, nici lumină netrecătoare, ci doar cădere în gol și în lanțurile deprinderilor pătimașe, iar suflarea vrăjmașului caută fără odihnă să stingă candela inimii mele. Ci nu lăsa, Fecioară, în întuneric viața mea, ci păzește-o întru lumină ca să pot cânta pururea: Aliluia!

Icosul 10

Nu am nimica vrednic, nici cuget curat, nici simțire fără meteahnă să aduc la altar. Ca un osândit stau înaintea icoanei tale, Împărăteasă, și înaintea ei îmi aduc cu închinare toate ale mele, să le prefacă Fiul tău așa cum Însuși știe, ca un Dumnezeu, în prinos de Liturghie, prescure de cuget și simțire prin care să mă sfințesc și eu și să cânt:

Bucură-te, arătătoarea cugetului ascuns;

Bucură-te, arătătoarea înșelării ucigătoare;

Bucură-te, arătătoarea păcatului nemărturisit;

Bucură-te, arătătoarea crucii de moștenire și închinării de fiu;

Bucură-te, arătătoarea iubirii de Dumnezeu peste toate;

Bucură-te, arătătoarea iubirii aproapelui cu dragostea lui Hristos;

Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condacul 11

Așază, Născătoare de Dumnezeu, cuvântul viu și lucrător al Fiului tău în inima mea, ca să secere neghina păcatului ce-mi înăbușă Chipul și să pot sta înaintea Lui cu închinarea întregii mele ființe, cântând: Aliluia!

Icosul 11

Arată-mi, Preacurată, chipul împărtășirii de tainele dumnezeiești, prin care să ardă zestrea suferinței și morții câștigată prin păcat și așa să-mi pot purta Crucea ce odrăslește rodul Învierii.

Bucură-te, arătătoarea împărtășirii lui Hristos, Rodul veșniciei;

Bucură-te, arătătoarea pogorârii Sfântului Duh, Chipul minunatei prefaceri;

Bucură-te, arătătoarea slavei Tatălui, Chipul Împărăției Cerurilor;

Bucură-te, arătătoarea credinței lucrătoare;

Bucură-te, arătătoarea nădejdii văzătoare;

Bucură-te, arătătoarea dragostei sfințitoare;

Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condacul 12

Nu voi putea zbura peste abisul morții fără aripile smereniei și dragostei, nici nu voi afla lumina feței Fiului tău fără a ta mijlocire preabună, Maica lui Dumnezeu, prin care întunericul se risipește și tot darul lui Hristos se înnoiește, în cântarea: Aliluia!

Icosul 12

Ca una ce pururi Îl vezi pe Fiul tău, Preacurată, ajută-mă să am neîncetat înainte icoana Iubirii dumnezeiești, prin care să nu mai fiu o sămânță a stricăciunii în țarina lumii, ci o mlădiță vie a Trupului lui Hristos, întru pacea și bucuria Luminatei Învieri.

Bucură-te, arătătoarea Chipului lui Hristos;

Bucură-te, arătătoarea umbririi Preasfântului Duh;

Bucură-te, arătătoarea întâmpinării Tatălui;

Bucură-te, arătătoarea biruinței iubirii;

Bucură-te, arătătoarea îndumnezeirii firii;

Bucură-te, arătătoarea Adevărului și Vieții nestricăcioase;

Bucură-te, arătătoarea Căii!

Condacul 13

Nu va putea cineva să-și lumineze cugetul și simțirea de nu va cunoaște dragostea lui Hristos ce preface inima în cer nou și pământ nou. Călăuzește-mi dar, Preacurată Fecioară, voirea cea slăbănogită la limanul voii dumnezeiești, ca întărită în har să se înalțe spre cerul nepătimirii și să vadă prealuminat Chipul Fiului Tău întru slava Tatălui Ceresc și odihna Preasfântului Duh, cântând împreună cu tine: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se zice din nou Icosul 1 și Condacul 1.

Cautari:
    Acat md aratatoarea caii | acatistul aratarea caii | acatistul maici domnului aratarea caii | despre acatistul maicii domnului aratatoarea caii |

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

    Răspunde corect la următoare operație aritmetică *