Încredințarea noastră în mâinile lui Dumnezeu este cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru a avea o viață liniștită și pentru a ne mântui.
Dumnezeu pe toate le călăuzește spre bine, și chiar dacă nouă ni se pare că ne merge rău, toate sunt spre folosul nostru. Având această convingere, ne ușurăm viața și ne păzim sănătatea minții și a sufletului.
Când problemele ne împresoară și ne simțim împovărați sau neputincioși, trebuie să ne lăsăm cu totul în mâinile lui Dumnezeu. Așa cum spunea Sfântul Teofan Zăvorâtul, cea mai bună rugăciune la vreme de necaz, și nu mai, aceasta este: „Doamne, toate le știi, fă cu mine precum voiești!”
Atunci când ne rugăm astfel, și credem cu tărie că Dumnezeu va privi spre necazul nostru și se va îngriji de noi, inima se liniștește și se umple de bucurie.
Așa cum spune în Cartea Psalmilor, „Mai bună este mila Ta decât viața” (Ps. 62, 4). Atunci când omul înțelege și simte milostivirea și ajutorul lui Dumnezeu, are o anumită împlinire sufletească și o bucurie de nedescris, încât uită de toate problemele sale și de întristarea necazurilor.
Conștientizează atunci că nimic nu este mai important decât păstrarea acestei legături vii cu Dumnezeu, care menține sufletul într-o stare de pace.
Dumnezeu este viu și atotprezent, de aceea se cuvine să vorbim cu El ca și cu o Persoană reală, Care se află tot timpul înaintea noastră.
Niciodată nu trebuie să uităm de rugăciune, căci ea este calea care ne scoate tot timpul la liman, oricât de învolburată ar fi marea vieții pe care călătorim. Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că „rugăciunea pune în mișcare lucrările dumnezeiești”.
Rugămințile noastre Îl determină pe Dumnezeu să intervină în viața noastră și să ne ajute. Prin rugăciune putem dobândi atât rezolvarea problemelor, dar mai ales mântuirea.