Să spui tainic în sinea ta: „Miluiește-mă, Doamne!” Strigă la Dumnezeu cu gândul tău! El ne aude și când tăcem – Sfântul Ioan Gură de Aur

Rugăciunea este singurul lucru care îl apropie pe om de Dumnezeu, pentru că prin rugăciune el vorbește cu Ziditorul Său.

Iar dacă se roagă cu inima curată și smerită, negreșit va auzi și el înlăuntrul lui glasul Domnului.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că nu este nevoie ca în rugăciune să rostim multe cuvinte fără rost. Cererile noastre trebuie să fie scurte, dar rostite cu luare aminte, și cât mai des posibil. Așa ne învață Mântuitorul și Sfântul Apostol Pavel.

Lungirea rugăciunii duce la distragerea atenției și pierderea concentrării. Când vrem să ne rugăm, diavolul vine și ne pune tot felul de piedici, ca să abandonăm rugăciunea sau să ne rugăm cu împrăștiere și să nu avem nici un folos.

Mai cu seamă ne aduce tot felul de gânduri în minte, încețoșându-ne vederea curată către Dumnezeu. 

Dacă ne rugăm cu rugăciuni scurte și dese, este mai ușor să ne concentrăm atenția și să ne îndreptăm gândul spre Dumnezeu”.

Cuvintele pe care le spunem trebuie înțelese cu mintea și apoi aduse în inimă, în simțire.  Dumnezeu caută la inima omului, și nu la fața lui, adică la ceea ce face și arată în exterior. Uneori, este suficient să ne înălțăm gândul la Dumnezeu, și aceasta este o rugăciune.

În acest fel de rugăciune trebuie să stăruim, să ajungem să ne deprindem cu vorbirea cu Dumnezeu în tot locul și în tot ceasul, căci bună ne este nouă apropierea de El. Harul și binecuvântarea care ne vin prin rugăciune umplu sufletul de bucurie și de pace.

Mai cu seamă cei care spun că nu au timp să citească multe Acatiste și nu se pot ruga în zgomotul orașului, în mijlocul mulțimilor de oameni și în locul în care-și desfășoară munca de zi cu zi, pot lucra această rugăciunii lăuntrică.

Mântuitorul a zis: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta, și închizând ușa, roagă-Te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție”. (Matei 6, 6-7)

Cămara este inima noastră, iar rugăciunea în ascuns tocmai aceasta înseamnă: a ne ruga în taina inimii, din adâncurile sufletului, fără ca nimeni să știe aceasta, decât numai Bunul Dumnezeu.

Iată ce frumos ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur despre această rugăciune tainică:

„Când nu te afli în biserică, să spui tainic în sinea ta: „Miluiește-mă, Doamne!” Strigă la Dumnezeu cu gândul tău, fără să-ți miști buzele. Dumnezeu ne aude și atunci când tăcem.

„Doamne, miluiește!” Puține sunt cuvintele acestea, dar ele se pot transforma într-o mare milostivire, iar acolo unde este milostivirea lui Dumnezeu, sunt și toate bunătățile de care avem nevoie.

Nu este important unde, ci cum ne rugăm, mai spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Acesta ne îndeamnă să ne rugăm chiar și atunci când ne aflăm în baie.

Să te rogi oriunde ai fi. Întreaga zidire este biserica lui Dumnezeu. Tu însuți ești biserica lui Dumnezeu, și cauți loc unde să te rogi?

Când ești ispitit, să ceri tainic ajutor de la Dumnezeu. El este tot timpul alături de tine, de aceea nu trebuie să I te adresezi într-un fel anume, așa cum faci cu oamenii.

____________________________________________________________________________________________________

Sursă: Sfântul Ioan Gură de Aur, Rugăciunea: https://www.ioanguradeaur.ro/834/rugaciunea/

loading...

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

    Răspunde corect la următoare operație aritmetică *