Rugăciune înaintea icoanei Mântuitorului

Atunci când intrăm într-o Biserică, primul gest pe care îl facem este închinarea la icoanele așezate spre sărutare și închinare credincioșilor.

Cei care și-au aranjat într-un colțișor al casei un mic altar în care păstrează icoane cu Mântuitorul și cu Maica Domnului sau cu alți sfinți la care au evlavie, fac același lucru atunci când se trezesc dimineața, sau când se așează la rugăciune.

Când ne apropiem de o icoană, mintea se adună automat în rugăciune, și fiecare în gândul lui înalță o cerere lui Dumnezeu sau Îi aduce laudă și mulțumire.

Unii spun „Doamne, ajută-mă în cutare și cutare lucru”, alții spun: „Doamne, luminează-mă și ajută-mă să fac voia Ta și să biruiesc patimile”, iar alții zic: „Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Preotul când se închină la icoane, înainte de săvârșirea Sfintei Liturghii, rostește troparele Mântuitorului, Maicii Domnului și a sfinților ocrotitori.

Nu doar preotul, ci și credincioșii pot învăța și rosti aceste tropare scurte, prin care pot aduce cinste și laudă chipului sau persoanei zugrăvite pe icoană, înaintea căruia se închină.

La icoanele Mântuitorului se rostește această frumoasă rugăciune, alcătuită ca tropar la sărbătoarea Sfintei Mahrame a Domnului din data de 16 august:

Rugăciune înaintea icoanelor Mântuitorului

Precuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greșelilor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de bună voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe cruce, ca să scapi din robia vrăjmașului pe cei ce i-ai zidit.

Pentru aceasta, cu mulțumită strigăm Ție: Pe toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Care ai venit să mântuiești lumea”.

Și condacul sărbătorii este la fel de frumos, în care se repetă prima parte:

Precuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greșelilor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de bună voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe cruce, ca să scapi din robia vrăjmașului pe cei ce i-ai zidit.

Pentru aceasta, cu nădejde strigăm Ție: Doamne, Mântuitorul nostru, vino și vindecă-ne durerile fără de leac, cele sufletești și trupești!”

Tradiția spune că regele Avgar (Abgar) al Edesei a trimis un pictor să picteze chipul Mântuitorului pe când acesta se afla în mijlocul mulțimilor predicând Evanghelia.

Însă acela, neputând împlini această zugrăvire înfricoșătoare, Hristos Domnul Și-a pus fața pe o bucată de pânză și a trimis-o regelui pentru mângâierea lui. Pe această pânză a rămas imprimat chipul Său.

Sfânta Mahramă a Domnului

Iconografii au luat drept model chipul rămas pe mahramă, și așa au luat ființă icoanele Mântuitorului.

Se mai spune că atunci când Mântuitorul era dus spre Golgota, o femeie cu numele de Sfânta Veronica I-a dat Domnului vălul ei să-și șteargă sudoarea feței, iar chipul Lui a rămas impregnat pe el.

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

    Răspunde corect la următoare operație aritmetică *