Clicky

Rugăciune la Mormântul Domnului

Nu toți avem posibilitatea sau prilejul să ajungem la locurile sfinte și să călcăm pe urmele Mântuitorului, care poartă în ele și acum dragostea Lui jertfelnică pentru noi, și care îi umple pe pelerini de o bucurie duhovnicească negrăită.

Cu toate acestea, cei cu adevărat credincioși și trăitori ai Evangheliei nici nu trebuie să ajungă acolo fizic, deoarece ei petrec mereu cu gândul la Mântuitorul și păstrează în amintire pătimirile Sale prin care ne-a dăruit nouă învierea.

Rugăciune la Mormântul Domnului

Ne aducem aminte de pătimirile Mântuitorului mai ales în Săptămâna Mare a Postului Mare, în Joia și în Vinerea Mare, dar și în fiecare zi de vineri.

Această rugăciune este un alt mod de a ajunge acolo cu inima, de a înțelege marea taină a răstignirii, îngropării și Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Așa cum spune în această rugăciune, Mântuitorul, Dumnezeu fiind, a ales calea cea mai grea pentru a izbăvi neamul omenesc de moartea cea veșnică. A ales să moară pentru păcatele noastre, să îndure loviri, scuipări, jigniri și ură de la cei pe care I-a zidit cu mâna Sa.

Prin pătimirile și suferințele Sale, Mântuitorul ne arată nouă cum trebuie să parcurgem și noi calea acestei vieți, și ne dă pildă de ascultare față de Dumnezeu, de smerenie, îndelungă-răbdare, bunătate și iertare.

Mai mare dragostea decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 12).

Cum putem noi răspunde la această mare și neajunsă iubire a lui Dumnezeu? Împlinind poruncile Lui. Și cea mai mare poruncă este să-L iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru ca pe noi înșine, pentru ca toți una să fim.

„Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi” (Ioan 15, 13).

Rugăciune la Sfântul Mormânt

Dumnezeule, Cel ce în Sfânta Treime ești închinat și slăvit, ca un Atotputernic, în multe feluri ai fi putut ridica neamul omenesc din căderea lui în păcat și prin păcat în stricăciunea firii și prin stricăciunea ei în moarte.

Dar ca un iubitor de oameni, în sfatul Sfintei Treimi, ai ales calea iubirii jertfelnice. Și cu binecuvântarea Tatălui, S-a întrupat Fiul spre patimă, moarte și înviere, ca tot omul care va crede, și cu harul dat de Duhul Sfânt, va urma lui Hristos, să se mântuiască.

Mântuiește-ne și pe noi, pe care ne-ai primit să ne închinăm pe locurile în care ai făcut mântuirea tuturor.

Fiule al lui Dumnezeu, Cel Care, dacă ai primit să vii Tu Însuți în întâmpinarea noastră, Ți se cuvenea să vii ca un Stăpân Atotputernic, dar ai venit ca un rob, Cel ce putea să vii înfricoșător, dar ai venit blând ca un miel spre a suferi Tu pentru noi patimi înfricoșătoare.

Cel ce ne ești Mântuitor în viața aceasta, dar Judecător nemitarnic după moarte, fii nouă lesne iertător la judecata pe care, după ce vom gusta și noi moartea, și trâmbița ne va ridica din morminte la învierea de obște, o vom trăi înfricoșați din cauza păcatelor noastre ce ne osândesc încă de acum, în chiar conștiința noastră.

Să ne fie, Doamne, spre sfințire atingerea cu trupurile noastre muritoare de mormântul Tău cel mai înfrumusețat decât raiul și decât toată cămara împărătească mai luminat, pe care l-ai sfințit cu trupul Tău rămas în el trei zile în așteptarea sufletului, cu care Te-ai coborât la iad ca să scoți de acolo pe toți drepții ce au trăit înainte de săvârșirea mântuitoarei Tale jertfe pe Cruce.

Cel ce ești necuprins, toate umplându-le, căci în timpul acesta Tu erai și cu tâlharul în rai și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul, să ne fie, Doamne, întâlnirea cu Tine la Mormântul Tău ca un nou botez în care tainic murim, ne îngropăm și înviem cu Tine.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru cel răstignit, mort și înviat, Acela ce ești și nu se poate să nu fii, cum s-ar fi putut să fii biruit de moarte? Cum Te-ar fi putut ține pe Tine acest mormânt de piatră, în fața căruia ne-ai îngăduit și nouă a veni spre închinare, ca prin mărturia pietrei cele neînsuflețite să primim în taina sufletelor noastre bucuria învierii?

Doamne, Te rugăm, această bucurie nu o mai lua de la noi în tot restul vieții noastre pământești. Cum Îți vom mulțumi, Tată Ceresc, cum ne vom arăta recunoștința, Fiule, cum Te vom bucura Mângâietorule Duhule Sfinte?

În locul acestora, primește Doamne, făgăduința pe care aici, la Mormântul cel de viață făcător, o facem Ție că ne vom lupta să rămânem vii, așa cum Tu ne vrei și ne-ai făcut să putem fi.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel care ești plinirea proorociilor, și ai plinit toată rânduiala părintească, umple inimile noastre cu veselia Ta cea nestricăcioasă, și fă ca închinarea noastră la Sfântul Tău mormânt să ne fie spre bucurie duhovnicească, acum și pururea și în viața veșnică. Amin.”

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

    Răspunde corect la următoare operație aritmetică *