Omul EGOIST îndată își pierde pacea, se mânie și se tulbură dacă îl deranjează puțin ceva – Sfântul Porfirie
Părintele Porfirie din Muntele Athos, canonizat în urmă cu câțiva ani, ne descrie foarte bine cum arată un om egoist, iubitor de sine.
Omul egoist, complexat, „dacă îl deranjează puțin ceva, îndată își pierde pacea, se mânie, se tulbură”. Probabil că mulți dintre noi recunoaștem aceste simptome și la noi înșine.
Părintele Porfirie
„Când este corectat sau sfătuit, el răspunde cu tărie împotrivă, iar când este lăudat și lingușit, se poartă necuviincios. Se îngrijește și se învârte numai în jurul propriului sine.“
La polul opus se află „cel ce are sfânta smerenie. Acestea „nu este cârtitor, răzvrătit și nu se împotrivește. Primește să i se facă observații, să-l controleze alții, fără să se mânie și să se îndreptățească. Nu-și pierde echilibrul.”
Cel care se străduiește să viețuiască în smerenie înaintea lui Dumnezeu nu se tulbură de nimic, ci este mulțumit cu orice are. Nu își pierde liniștea chiar dacă în viața lui se petrec lucruri rele.
Necazurile, lipsurile, boala, nedreptatea – aceste ispite nu îl pot vătăma pe cel smerit, pentru că mintea lui se află sus, la Dumnezeu, în mâinile Căruia și-a pus sufletul și toată nădejdea.
Omul smerit este blând, pașnic, iubitor de oameni, îndelung-răbdător, ascultător, echilibrat în toate, nu judecă pe nimeni, nu vorbește de rău pe nimeni, își păzește mintea de cugete rele, nu caută să se împlinească tot timpul voia lui, nu caută dreptate, nici întâietăți, este darnic și grabnic ajutător.
Toate acestea vin din frica și dragostea de Dumnezeu, în fața Căruia își trăiește viața.
Smerenia îl schimbă pe om și îl face dumnezeiesc, spunea Părintele Porfirie. „Cel ce are sfânta smerenie are întotdeauna bucuria lui Hristos, chiar și în cele neplăcute”, după cum ne-o arată și viețile sfinților, care în mare sărăcie și necazuri viețuind, erau pururea veseli, plini de nădejde și plini de harul Preasfântului Duh.
Omul smerit nu deznădăjduiește niciodată, orice s-ar întâmpla, căci știe că toate depind de Dumnezeu. Sfânta smerenie înseamnă „încredințarea desăvârșită în mâinile lui Dumnezeu”.
„Să fim în toate smeriți: în cuget, în cuvinte, în purtare. Smerenie înseamnă să-i vezi pe toți buni. Și dacă auzi ceva rău despre cineva, să nu crezi”, căci cel smerit își vede păcatele și greșelile lui și pe ale aproapelui le trece cu vederea.
Pe toți să-i iubești, să nu te gândești la nici un rău și să te rogi pentru toți.”
Niciodată să nu ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu zicând: „Am virtuți”, asemenea vameșului. Să ne arătăm așa cum suntem, păcătoși, dar fără să deznădăjduim, ci îndrăznind la mila milostivirii Sale.
„Pe toate să le înfruntați cu iubire, cu bunătate, cu răbdare și cu smerenie”.
_________________________________________________________________________________________________
Bibliografie: Ne vorbeşte Pãrintele Porfirie, Sfânta smerenie este încrederea desăvârşită în Dumnezeu: http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/porfirie.htm
