Clicky

LEACURI duhovnicești împotriva TRISTEȚII

Părintele Porfirie Kavsokalivitul din Grecia, canonizat în anul 2013, recomanda câteva „medicamente” pentru ieșirea din starea de depresie și tristețe.

Pe cel întristat îl poate ajuta munca, plimbările în natura de la țară, călătoriile, plantele, florile, copacii, muzica și alte preocupări de acest fel. Acestea sunt leacuri externe care acționează asupra psihicului și „îl scot pe om din starea de lâncezeală”.

Leacuri Pentru Tristețe

Însă cel mai eficient leac este aproprierea de Dumnezeu. „Grija pentru Biserică, pentru studiul Sfintei Scripturi, pentru slujbe”. Prin citirea Sfintei Scripturi „te vindeci fără să-ți dai seama”.

Părintele Porfirie spunea că diavolul este cel care preface puterile sufletului în întristare, și le face nefolositoare.

O fată care abandonase serviciul, casa și toate celelalte, din pricina unei întristări cumplite care nu a putut fi tratată nici cu medicamente, a fost îndrumată de Părintele Porfirie să caute vindecarea în Biserică, în sfintele ei taine, în slujbe, în iubirea de Dumnezeu care umple sufletul și îl schimbă.

Doar Hristos este Cel care ne poate tămădui de întristarea care ne robește și ne face oameni de nimic. 

Starețul Nectarie de la Optina vorbea despre acei oameni cuprinși de melancolie, tristețe și griji, care realizează că într-o asemenea stare de nefericire, nimeni nu-i poate ajuta. Dacă aceștia se întorc spre Dumnezeu și suspină dintru adâncuri: „Doamne, miluiește-mă”, primesc ușurare, căci Dumnezeu îi aude.

Starețul Efrem Katunakiotul, încercat de multe ori de ispita tristeții, o depășea cu multă răbdare și tărie de suflet.

„La fiecare patru-cinci ani, Dumnezeu îngăduie să vină peste mine un val de tristețe. Gânduri de descurajare, de deznădăjduire înconjoară sufletul. Atunci este nevoie de răbdare până trece valul. Dar este bine ca nimeni să nu te observe”.

Mulți dintre noi ne plângem la cel mai mic necaz, la cea mai mică vătămare, vărsându-ne tristețea asupra celor din jurul nostru.

Sufletul celui credincios, care își are nădejdea tare în Dumnezeu trebuie să rămână nemișcat, ca oglinda unui lac.

Să rămâi în bucurie și în întristare același, liniștit și cuviincios în afară, și netulburat înăuntru.”

Câtă tărie de caracter ne trebuie pentru a nu ne manifesta în toate stările noastre rele și a răbda cu credință toate câte vin asupra noastră, fără a ne pierde nădejdea. Așa cum le primim cu bucurie pe cele bune, așa să le primim și pe cele rele, care ne vin pentru păcatele noastre, pentru a ne feri de mândrie, sau pentru desăvârșirea noastră. 

„M-am adăpat din destul din cele mai dulci izvoare ale Raiului, dar am avut grijă să nu mă mândresc. Am băut și din apele amare ale iadului, dar am avut grijă să nu fiu înghițit de deznădejde, spunea Părintele Efrem. 

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

    Răspunde corect la următoare operație aritmetică *