POJARNIȚA, bună la toate – o minune la casa omului

Pojarnița (Hypericum perforatum) este numele după care este cunoscută în popor sunătoarea. Această plantă are numeroase întrebuințări medicinale.

Acționează într-un spectru foarte larg de boli, de aceea este bine să o culegem și să o păstrăm în diferite forme pentru a o folosi la nevoie.

Pojarnița (Sunătoare)

Pojarnița (Sunătoare)

La fel ca și salvia și alte plante cu proprietăți medicinale diverse, pojarnița este asociată în tradiția populară cu unele personaje sau întâmplări biblice. De pildă, în unele zone i se mai spune „iarba Sfântului Ion” sau „iarba crucii”, iar despre seva de culoare sângerie din tulpina ei se crede că ar păstra un strop din sângele Mântuitorului.

Planta se culege vara, în perioada iunie-august. Se recoltează vârfurile înflorite și îmbobocite, care se lasă apoi la uscat în locuri ferite de soare.

Pojarnița conține compuși care au un impact benefic asupra diferitelor sisteme și organe ale corpului. Fitoterapeutul Constantin Milică citează utilizările ei în numeroase afecțiuni interne și externe.

În ce boli este utilă pojarnița

La nivel gastrointestinal combate ulcerele, gastritele și diareea, stimulează digestia și apetitul, combate viermii și hemoroizii. Are efecte antiinflamatoare și cicatrizante la nivelul intestinelor și ficatului.

Sunătoarea are proprietăți expectorante, și ajută la scăderea febrei. Fluidifică sângele și determină scăderea tensiunii arteriale.

La nivelul sistemului nervos, pojarnița are o acțiune antidepresivă și antinevralgică. Este utilă și în afecțiunile urinare, datorită proprietăților antiseptice și antibiotice.

În popor, este considerată o plantă bună la toate:

– depresie psihică, migrene, nevroză, isterie, nevralgie, anxietate
– tulburări de vorbire, traumatism cranian
– ulcer gastric și duodenal, gastrită hiperacidă
– dizenterie, crampe la stomac, viermi intestinali
– colită cronică, enterocolită
– ficat gras, icter
– ciroză, ascită, hepatită cronică evolutivă
– insuficiență hepatică
– dischinezie biliară, colecistopatie
– tuse, răceală, nădușeală
– astm bronșic, bronșită acută, catar pulmonar, tuberculoză în primă fază
– hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă
– arterită obliterantă, insuficiență circulatorie, varice, ulcer varicos
– dureri articulare și reumatice
– gută, sciatică
– inflamații gingivale și bucale, ganglioni umflați
– răni deschise, răni cu puroi, plăgi servere
– arsuri, tăieturi, contuzii
– eczeme, furuncule
– acnee, eritem solar, înțepături de insecte

Este foarte important de reținut că după utilizarea acestei plante (fie intern, fie extern) se interzice expunerea la soare, deoarece poate apărea fotodermia.

Moduri de utilizare

Infuzie de sunătoare. Se folosește 1 lingură de plantă uscată și mărunțită la 200 ml de apă clocotită. După 10 minute, se strecoară. Se beau câte 3 căni pe zi, după mesele principale, cu înghițituri mici.

Tinctură de sunătoare. Se pun două mâini de plantă uscată la macerat într-un borcan cu 1 litru de alcool de 40 de grade. După 2-3 săptămâni, se filtrează și se păstrează la rece. Se iau câte 10-15 picături de tinctură, de 3-4 ori pe zi.

Vin de sunătoare. Se ppun 30-50 g de plantă uscată la macerat într-un borcan cu 1 litru de vin alb. Se lasă 10 zile, apoi se filtrează. Se consumă câte 1-2 păhărele pe zi, între mese, în afecțiunile respiratorii și pulmonare.

Ulei de sunătoare. Se pun 20 g de flori uscate într-un borcan cu 50 ml de alcool de 70 de grade. Se amestecă și se lasă 12 ore. Se adaugă apoi 200 ml de ulei, și se mai lasă 4-6 săptămâni la macerat. Se folosește extern.

Sursă: http://www.farmacia-verde.ro/2011/02/16/pojarnita-%E2%80%9Edoctorul%E2%80%9C-casei/

Citeşte mai multe despre:

loading...

    Adaugă comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

    Răspunde corect la următoare operație aritmetică *